Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
321 views
Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul A. este fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, analizând cu prioritate, solicitarea apelantului – inculpat A. privind schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că, prin Rechizitoriul nr. x/2020 din 22.01.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) (persoană vătămată E.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.) şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, la data de 27.05.2022, apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.); înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale – persoană vătămată E.); înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.); înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale).
Prin încheierea din 27.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, cu ocazia dezbaterilor, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul solicitat de către apărarea inculpatului A..
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a avut în vedere unitatea de rezoluţie infracţională, chiar dacă, aparent, intervalele de timp dintre actele materiale nu sunt foarte scurte.
Sub acest aspect, s-a subliniat că unitatea de rezoluţie infracţională rezultă din acţiunile de inducere în eroare a persoanelor vătămate, care au fost similare, toate fiind desfăşurate în contextul încheierii unor contracte de asistenţă juridică, inculpatul asigurând persoanele vătămate că va presta anumite activităţi, care nu au fost efectuate, deşi au fost încasate sumele de bani solicitate, pe lângă onorariul de avocat, sub diverse pretexte.
Înalta Curte constată că, din motivarea hotărârii instanţei de fond, nu rezultă care au fost elementele de fapt şi circumstanţele concrete avute în vedere de judecător la schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Astfel, hotărârea apelată cuprinde o expunere generală, fără a se indica, în concret, motivele care au determinat aprecierea, de către judecătorul fondului, că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru infracţiunea continuată, în condiţiile în care, modul de operare similar nu este un criteriu suficient pentru determinarea rezoluţiei infracţionale unice.
Or, procedând în acest mod, prima instanţă nu a analizat probele şi nu a determinat dacă inculpatul putea lua hotărârea infracţională pentru toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate încă dinainte de comiterea primului act de executare, în condiţiile în care, în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut un interval de trei ani între faptele pretins săvârşite în anul 2016 şi fapta pretins săvârşită în anul 2019.
În concluzie, Înalta Curte reţine că, simpla expunere generală, fără a se arăta dacă rezoluţia infracţională a fost determinată (făptuitorul, în momentul luării hotărârii, a avut o reprezentare de ansamblu a obiectului material, a locului, modului şi timpului de săvârşire a diferitelor acţiuni) şi anterioară tuturor acestor acţiuni, precum şi dacă aceasta a fost menţinută pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate, nu poate suplini motivarea schimbării de încadrare juridică, iar referirea globală şi absenţa unor trimiteri la probele administrate constituie o nemotivare a hotărârii care îl pune pe inculpat în situaţia de a nu înţelege care sunt considerentele pentru care s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată şi nu, în concurs real de infracţiuni, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la aceasta.
Astfel, controlul în apel poate fi efectuat doar pe baza motivării hotărârii apelate, activitate care nu se poate realiza în cauza de faţă, în condiţiile în care, din cuprinsul sentinţei pronunţate de prima instanţă, nu rezultă care sunt probele care au stat la baza schimbării de încadrare juridică.
Este adevărat că apelul, în condiţiile prevăzute de art. 417 C. proc. pen., constituite o cale de atac devolutivă, instanţa de apel având plenitudine de jurisdicţie şi putând aprecia şi statua asupra vinovăţiei, însă această caracteristică nu echivalează cu a statua în primă şi ultimă instanţă asupra situaţiei de fapt, apelul fiind, în principal, o cale de atac şi, prin urmare, presupunând, în mod necesar, realizarea controlului judiciar, control judiciar ce nu poate fi realizat în concret în lipsa unei judecăţi efective în primă instanţă.
Prin urmare, motivarea hotărârii judecătoreşti este un aspect care ţine de respectarea dreptului la un proces echitabil, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluţia dată, precum şi examinarea probelor care au condus la schimbarea încadrării juridice, ca în situaţia de faţă, hotărârea este nemotivată, neputându-se exercita un control judecătoresc, iar admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare este justificată de dispoziţiile art. 6 parag. 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Această soluţie se impune ca urmare a aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO, potrivit căruia persoana declarată vinovată de o infracţiune are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie de către o jurisdicţie superioară.
Totodată, se constată că situaţia din prezenta cauză nu se numără printre excepţiile prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi articol cu privire la care este suficientă existenţa unui singur grad de jurisdicţie: în cazul infracţiunilor minore (în cazul acestora, înlăturarea dublului grad de jurisdicţie trebuie prevăzut expres, or dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. nu exclud hotărârile curţilor de apel cu privire la infracţiunile vizând frontiera de stat de la exercitarea apelului), în cazul în care inculpatul a fost judecat în primă instanţă de cea mai înaltă jurisdicţie, ori a fost condamnat şi declarat vinovat ca urmare a unui apel împotriva achitării sale.
În condiţiile în care soluţia dată în apel este cea de trimitere a cauzei privind pe inculpatul A. spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că revine instanţei de fond analizarea, cu prilejul rejudecării cauzei, a solicitărilor formulate de inculpat în cuprinsul motivelor de apel.
Concluzionând, prima instanţă va proceda la rejudecarea cauzei şi va avea în vedere întregul probatoriu administrat, nefiind imperativ necesară readministrarea probatoriului din primul ciclu procesual, ci numai suplimentarea acestuia, dacă se impune, urmând a fi pronunţată o soluţie în acord cu îndrumările din prezenta decizie, potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. pen.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 41/F din 22 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 275 alin. (3), cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul – inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul – parte civilă B., în cuantum de 510 RON, vor rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
