Solicitare privind obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale lunare rezultate în urma aplicării coeficientului de multiplicare

• art. 133 pct. 2 teza I
• art. 135 alin. (1)
• C. muncii: art. 269 alin. (1) şi (2)
• NCPC: art. 127 alin. (2) şi alin. (2)^1

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Constanța, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale lunare rezultate în urma aplicării coeficientului de multiplicare 19 (față de coeficientul de multiplicare de care a beneficiat, respectiv 13,5), începând cu data de 09.04.2015, precum și în continuare până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare; obligarea pârâtului la plata sumei de bani datorate cu titlu de actualizare cu rata inflației a fiecărei diferențe lunare de drepturi salariate, accesoriu calculat începând cu ziua următoare scadenței fiecărei obligații lunare de plată și continuând până la plata diferențelor de drepturi (debit principal) litigioase; obligarea pârâtului la plata sumei de bani datorate cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată asupra diferențelor lunare de drepturi salariale rezultate în urma actualizării cu rata inflației începând cu ziua următoare scadenței fiecărei obligații lunare de plată și continuând până la plata către subsemnatul a diferențelor de drepturi (debit principal) litigioase; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1723 din 15 septembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Teleorman competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Constanța, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi salariale, solicitate de reclamant, judecător la Tribunalul Constanța, care este instanța inițial sesizată cu soluționarea cauzei și deține și calitatea de pârât.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)^1 C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile au calitatea de judecător sau de instanță de judecată, fie că sunt reclamanți sau pârâți.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la „o instanță independentă și imparțială”.

Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)^1 al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Constanța, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Teleorman, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Constanța, aflată în circumscripția Curții de Apel Constanța, învecinată Curții de Apel București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.