Solicitare privind obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ cu caracter individual, respectiv a ordinului privind încadrarea şi stabilirea drepturilor salariale, în baza căruia să se procedeze la achitarea acestor drepturi

• Legea nr. 554/2004: art. 10
• Legea nr. 554/2004: art. 8 alin. (1)
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 29.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să emită, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere după expirarea termenului, ordine de salarizare prin care indemnizațiile de încadrare lunare ale reclamanților să fie calculate cu includerea coeficientului de multiplicare 19,000, începând cu data de 22.11.2016 și în continuare, așa cum au fost recunoscute drepturile reclamanților prin sentința civilă nr. 128/12.02.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 509 din 2 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost disjunsă, reclamantul B., a solicitat obligarea Ministerului Justiției să emită, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere după expirarea termenului, ordinul de salarizare prin care indemnizația de încadrare lunară să fie calculată cu includerea coeficientului de multiplicare 19,000, începând cu data de 22.11.2016 și în continuare, în consens cu sentința civilă nr. 128 din 12.02.2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Așadar, obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui act administrativ cu caracter individual, respectiv a ordinului privind încadrarea și stabilirea drepturilor salariale, în baza căruia să se procedeze la achitarea acestor drepturi.

Prezentul litigi nu se circumscrie jurisdicției muncii, obiectul cauzei nefiind acordarea de drepturi salariale, ci obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui ordin prin care să dispună recalcularea indemnizației de încadrare, prin acest ordin putându-se stabili drepturile salariale cuvenite, drepturi ce urmează a fi plătite de către angajator.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și prevederile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă”.

Totodată, art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede că: „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (…)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

Prin raportare la aceste dispoziții legale, obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reprezentat fie de actul administrativ tipic, fie de actul administrativ asimilat, acesta din urmă în una dintre cele două ipoteze prevăzute de legiuitor: refuzul nejustificat de soluționare a cererii, respectiv tardivitatea (nesoluționarea în termen a cererii).

Or, în cauza de față, reclamantul solicită emiterea unui act administrativ tipic (ordinul ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale). În aceste condiții, litigiul de față are natura unuia de contencios administrativ, instanța competentă material a soluționa cauza este Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, litigiul nefiind unul de muncă.

Așa fiind, în raport de aceste dispoziții legale și de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unui act administrativ cu caracter individual, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.