Solicitare privind obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti constând în bonusuri neacordate și plata cheltuielilor de judecată

• Legea nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 214
• NCPC: art. 457 alin. (1)
• NCPC: art. 483
• NCPC: art. 493 alin. (5)
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4
• NCPC: art. 94 pct. 1 lit. a) - j)

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 31 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești constând în bonusuri neacordate, aferente perioadei 2015-2016, în valoare de 38.560 RON, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(Î.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 746 din 3 aprilie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că recursul declarat vizează decizia nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în cadrul fazei de apel a prezentului litigiu, al cărui obiect constă într-un conflict individual de muncă.

În speță sunt incidente dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., al cărui prim alineat stipulează, în forma în vigoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată, că:

„Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Potrivit alin. (2) al textului menționat:

„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Totodată, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs”.

În raport cu obiectul cererii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente și prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, cu privire la litigiile având ca obiect conflicte de muncă, cum este cazul în speță, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 coroborate cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în raport și cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată de intimatul-reclamant și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 91/CM din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.