Solicitare privind dispunerea reîncadrării şi recalculării indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente și obligarea pârâtului la includerea şi asigurarea în bugetul parchetelor militare a sumelor necesare pentru plata diferenţelor băneşti corespunzătoare

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 127
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin sentința civilă nr. 1185 din 27 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanți în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea soluției, tribunalul a reținut că reclamanții nu au vreo legătură cu Tribunalul Cluj, în cauză fiind reunite cererile reclamanților care au domiciliul și locul de muncă în raza mai multor tribunale, fără ca între ei să existe o coparticipare procesuală activă și fără a fi invocate în cauză aspecte cu privire la reședință, iar instanța competentă teritorial pentru soluționarea acțiunii, este Tribunalul Brașov în raport de domiciliul sau locul de muncă al acestora.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 556 din 8 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență materială între Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Brașov, secția I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Brașov, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu de muncă, prin care reclamanții au solicitat recunoașterea unor drepturi salariale, recalcularea indemnizației și pensiilor, precum și plata acestor drepturi restante.

În cauză se constată că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamantul H. avea calitatea de procuror militar în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, iar ceilalți doi reclamanți, erau procurori militari pensionari.

Dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social nu sunt incidente în cauză având în vedere că este îndeplinită situația premisă privind calitatea de procuror militar în funcție la data formulării cererii de chemare în judecată a reclamantului H., sens în care se vor aplica normele de competență speciale prevăzute la alin. (1) și (3) al art. 127 C. proc. civ., ca o derogare de la normele de competență generală, potrivit cărora „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Având în vedere dispozițiile legale evocate, obligația instituită de art. 127 alin. (1) din același act normativ subzistă și în sarcina procurorului care are calitatea de reclamant într-un litigiu de competența materială și teritorială a instanței pe lângă care funcționează parchetul la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Totodată se reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. sunt aplicabile și procurorilor militari potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, întrucât legiutorul a prevăzut că dispozițiile legale evocate sunt aplicabile tuturor procurorilor, fără a face o distincție între categoriile de procurori.

De asemenea, prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., de strictă interpretare și aplicare, au o dublă semnificație și anume, pe de o parte instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței pe lângă care funcționează parchetul la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia și, pe de altă parte se prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța pe lângă care funcționează parchetul la care acesta își desfășoară activitatea.

Întrucât Curtea de Apel Brașov, în circumscripția căreia se află Tribunalul Brașov, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Cluj, în circumscripția căreia se află instanța pe lângă care funcționează parchetul militar la care își desfășura activitatea reclamantul H. la data sesizării instanței de judecată, rezultă că Tribunalul Brașov era competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.