Solicitare privind anularea Deciziei de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric şi eliberarea atestatului pentru autovehiculul în cauză, ce permite prezentarea la RAR a vehiculului şi înregistrarea în cartea de identitate a sintagmei „vehicul istoric”

• Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. c)
• Legea nr. 554/2004: art. 8 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.02.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., anularea Deciziei de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în cadrul dosarului nr. x și eliberarea atestatului de vehicul istoric pentru autovehiculul marca x, an de fabricație 1989, serie șasiu x, ce permite prezentarea la RAR a vehiculului și a înregistrării în cartea de identitate a sintagmei „vehicul istoric”.

În ședința publică din 15.09.2021, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, susținând că, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel București îi aparține competența materială de soluționare a cauzei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 58 din 10 ianuarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța cu o acțiune care intră în sfera de aplicare a Legii contenciosului administrativ și nu o acțiune întemeiată pe dreptul comun.

În cazul de față, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 25.02.2021, reclamantul A., a formulat cerere de chemare în judecata a pârâtei B. solicitând, anularea Deciziei de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în cadrul dosarului x și eliberarea atestatului de vehicul istoric pentru autoturismul marca x, an de fabricație 1989, serie de sașiu x, ce permite prezentarea la RAR a vehiculului și a înregistrării în cartea de identitate a sintagmei „Vehicul Istoric”.

Astfel, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu solicitarea de exercitare a controlului judecătoresc asupra unui act administrativ emis de B., (Decizia de respingere a de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în cadrul dosarului x) persoană juridică de drept privat care, potrivit legii (art. 20 din Ordinul nr. 1275/2009), este autorizată să presteze un serviciu public (emiterea atestatului de vehicul istoric), în regim de putere publică, fiind desemnată ca autoritate națională.

Este de precizat că la capitolul 1, subcapitolul 3 din Anexa la Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului (OMTCT) nr. 2132/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere – RNTR 7, este prevăzută, drept condiție pentru omologarea și eliberarea cărții de identitate (CIV) pentru vehiculele istorice, ca acest vehicul să dețină un atestat de vehicul istoric, emis de către autoritatea națională a F.I.V.A. în România, B..

Totodată, B., în calitate de autoritate națională a FIVA (Federation Internationale des Vehicules Anciens) în România, este singura entitate abilitată să emită la cerere atestat de vehicul istoric, în conformitate cu prevederile cap. VII din anexa la OMTCT nr. 2132/2005 și cap. V pct. 2 din anexa la OMLPTL nr. 211/2003 și cu respectarea tuturor condițiilor legale.

Mai mult decât atât, potrivit art. 5 din Statutul B. – Anexa 1, scopul Asociației „B.”, este de a promova și încuraja conservarea, restaurarea și utilizarea vehiculelor istorice în condiții istorice și tehnice corecte, militând pentru libera circulație și armonizarea legislației naționale, în ceea ce privește vehiculele istorice, cu legislația Uniunii Europene și a normelor Federației Internaționale a Vehiculelor Istorice (F.I.V.A.).

Așadar, B. documentează criteriile și procedura de eliberare a atestatului de vehicul istoric și menține în evidența sa informatică înregistrări pentru fiecare atestat eliberat.

De asemenea, se prevede că: „pentru vehiculele care îndeplinesc condițiile de mai sus și care corespund în ceea ce privește verificarea stării tehnice, având în vedere cerințele și caracteristicile tehnice de la data primei înmatriculări a vehiculului (sau anul de fabricație al vehiculului, dacă data primei înmatriculări nu este cunoscută), RAR eliberează CIV cu mențiunea «Vehicul istoric». De asemenea, RAR înscrie textul «Vehicul istoric» și în CIV deja eliberate pentru vehiculele înmatriculate în România care îndeplinesc condițiile de mai sus și dețin ITP valabilă conform legislației în vigoare”.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ indicat, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”, iar potrivit art. 8 alin. (1) din același act, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Ca atare, instanța apreciază că Decizia Comisiei Tehnice din data de 10.12.2020 de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în dosarul de atestare nr. x/2020 (Decizia) și Hotărârea Consiliului Director nr. 1 din 19.01.2021 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei Comisiei Tehnice din 10.12.2020 în dosarul de atestare nr. x/2020 (Hotărârea), acte emise de pârâtă, constituie acte administrative, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât sunt acte unilaterale, cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dau naștere unor raporturi juridice.

În acest context, instanța apreciază că Decizia și Hotărârea sunt emise în regim de putere publică, chiar dacă prin emiterea atestatului de vehicul istoric se satisface în concret și un interes privat, acela al persoanei care solicită eliberarea lui.

Astfel, actele antereferite, emise de B., care reprezintă o autoritate publică asimilată în sensul legii, astfel cum s-a precizat mai sus, sunt acte unilaterale individuale, întrucât se emit doar prin manifestarea de voință a autorității publice și se adresează unui anumit destinatar, nefiind necesar consimțământul sau acordul acestuia din urmă pentru emiterea lor, caracterul unilateral subzistând și în situația în care actul este emis la cererea destinatarului.

În consecință, pârâta B. este o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii (OMTCT nr. 2132/2005), este autorizată să presteze un serviciu public (emiterea atestatului de vehicul istoric), în regim de putere publică, fiind desemnată ca autoritate națională.

Or, acesta constituie, fără îndoială, acțiune în contencios administrativ, reglementat de legea specială, așa cum în mod corect au apreciat instanțele -Tribunalul și Judecătoria Sectorului 4 București și anume cadrul în care orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, poate solicita anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată ca urmare a conduitei unei autorități publice. Nu se poate reține că obiectul cererii reclamantului se constituie într-o acțiune în constatare de drept comun, aspect de natură a influența în mod decisiv competența de soluționare a cauzei.

De altfel, chiar în cuprinsul Hotărârii nr. 1 din 19 ianuarie 2021 a Consiliului Director al B. se precizează că prezenta decizie poate fi atacată potrivit art. 8 din Legea nr. x a contenciosului administrativ.

În aprecierea sintagmei „instanță judecătorească competentă”, context în care se relevă că instanței de contencios administrativ i-a fost supus controlului judecătoresc un act administrativ emis de o autoritate publică în înțelesul legii (art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a) centrală, astfel că în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

Sursa informației: www.scj.ro.