Solicitare privind admiterea cererii de acces în profesia de avocat fără examen. Recurs respins ca nefondat

• Legea nr. 51/1995: art. 16 alin. (2) lit. b)
• Legea nr. 554/2004: art. 20
• Legea nr. 554/2004: art. 4 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 4
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA și BAROUL BACĂU, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii Consiliului Baroului Bacău nr. 73/23.11.2015 și a Deciziei nr. 66/24.03.2016 a Uniunii Naționale a Barourilor din România și, în consecința anulării celor două acte, obligarea pârâților să respecte în tot considerentele și dispozitivul deciziei I.C.C.J. nr. 1269 din 12.03.2014 și dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în sensul admiterii cererii sale de acces în profesia de avocat fără examen.

(I.C.C.J., SCAF., decizia nr. 693 din 7 februarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, pe calea acțiunii în contencios administrativ deduse judecății, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Baroului Bacău nr. 73/23.11.2015 și a Deciziei U.N.B.R. nr. 66/24.03.2016, de soluționare a contestației împotriva Hotărârii Consiliului Baroului, și, în consecința anulării celor două acte, obligarea pârâților să respecte în tot considerentele și dispozitivul deciziei I.C.C.J. nr. 1269 din 12.03.2014 și dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în sensul admiterii cererii sale de acces în profesia de avocat fără examen.

Având în vedere calificarea pe care prima instanță a dat-o demersului judiciar al reclamantului, pe care l-a încadrat în prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul este admisibil, în temeiul art. 20 din actul normativ menționat.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat, invocată de către recurent, Înalta Curte o apreciază ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Art. 4 al aceluiași articol prevede: „Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege”.

Din aceste dispoziții legale rezultă că pot constitui obiect al excepției de nelegalitate doar actele administrative unilaterale cu caracter individual și nu actele normative.

Or, recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat, deci, cu privire la un text legal.

Drept urmare, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004, instanța va admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și, pe cale de consecință va respinge excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Verificând sentința recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurent, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins.

Astfel, prin decizia nr. 1269 din 12 martie 2014, a I.C.CJ., în raport de care recurentul invocă depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești și încălcarea autorității de lucru judecat, s-au anulat Decizia nr. 51/30.05.2011 a Baroului Bacău și Decizia nr. 86/3.12.2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (deci, cu totul alte decizii decât cele contestate în prezenta cauză), și a fost obligat Baroul să reia procedura de verificare din art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu scutire de examen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut, într-adevăr, că dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 exceptează persoanele care formulează cerere pentru intrarea în profesia de avocat și care au 10 ani vechime în specialitate juridică, de la susținerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.

Însă, contrar susținerilor recurentului-reclamant, Hotărârea U.N.B.R. nr. 902/11.09.2010, nu se aplică acestuia, deoarece, recurentul a formulat cerere de intrare în profesie pe data de 14.05.2010, deci, anterior acestei modificări care stabilea susținerea examenului și în scris.

Mai mult, Comisia de examinare avea dreptul să-l respingă pe baza examenelor orale, în chiar decizia I.C.C.J. nr. 1269/2014 reținându-se că „poate fi primit în profesie”, ceea ce conferă autorității un drept discreționar, deci, nu exista o obligație în acest sens.

De asemenea, prin evocata decizie, Înalta Curte nu a stabilit că nu i se putea respinge cererea, oricare ar fi fost rezultatul verificării.

Instanța nu poate verifica aprecierea în concret a cererii de primire în profesie, nu se poate substitui organelor competente în acest sens, cu atât mai mult cu cât recurentul-reclamant a refuzat categoric administrarea probei cu înregistrarea interviului.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

Va fi obligat recurentul-reclamant A. să plătească intimaților- pârâți Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România suma de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.