Solicitare privind achitarea inculpaților, având în vedere lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de tentativă de omor care le-a fost reţinută. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate

16 ian. 2023
Vizualizari: 825
  • NCP: art. 15 alin. (1)
  • NCP: art. 188
  • NCP: art. 32
  • NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 394 alin. (4)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
  • NCPP: art. 447

Prin Sentința penală nr. 63 pronunțată la data de 26 aprilie 2018 de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de inculpații A. și B., și alții, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B., și alții, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din data de 21.03.2018, din două tentative la infracțiunea de omor simplu, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o infracțiune unică pentru fiecare inculpat, respectiv tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 74/RC din 25 februarie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând recursurile în casație declarate de inculpații B. și A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel (situația de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat și exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, așa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave, excluzând reexaminarea faptelor și probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casație într-un al doilea apel.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație invocat de inculpații B. și A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

Recurenți-inculpați A. și B. au solicitat achitarea lor, solicitând Înaltei Curți să aibă în vedere lipsa tipicității obiective a infracțiunii de tentativă de omor care le-a fost reținută în sarcină, considerând că instanța de apel a apreciat greșit situația de fapt rezultată din probe, respectiv instanța de apel nu a luat în considerare declarațiile referitoare la devierea loviturii aptă de a genera decesul, date de către persoanele prezente la fața locului, aceste declarații fiind analizate în mod lapidar și respinse fără vreo motivare din partea instanței.

Înalta Curte constată că prin motivele invocate în cererea de recurs în casație, inculpații susțin că nu se fac vinovați de săvârșirea faptei pentru care au fost condamnați, solicitând, practic, o reapreciere a probelor administrate în cauză, cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele de fond (prima instanță și instanța de apel), ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate.

Înalta Curte reține că instanța de apel a arătat în considerentele deciziei pronunțate că „Din probe a rezultat fără niciun dubiu că inculpații A. și B. au comis infracțiunea de tentativă de omor față de persoana vătămată C. junior. Aceștia au acționat împreună, au lovit concomitent victima, fiind conștienți de urmările ce s-au produs, acceptând consecințele acțiunii lor comune, nefiind relevant care dintre loviturile aplicate ar fi produs moartea. În drept, fapta inculpaților B. și A., care, în data de 30.06.2015, au aplicat persoanei vătămate C. junior lovituri cu o rangă de fier și țeavă de fier în cap și peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale și punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen”.

Așadar, Înalta Curte constată că recurenții inculpați au indicat formal cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin invocarea acestuia neputându-se proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar, având drept consecință stabilirea unei alte situații de fapt, care să conducă la achitarea inculpaților pentru infracțiunea de care au fost acuzați și condamnați, așa cum solicită inculpații, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și instanței de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că fapta pentru care au fost condamnați inculpații este prevăzută de legea penală, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen., susținerile recurenților inculpați în sens contrar fiind nefondate.

Cu privire la critica apărării, care a susținut că „opinia separată, care trebuie să cuprindă elementele asupra cărora cei 2 judecători inițial învestiți nu au căzut de acord, nu este motivată și nu se regăsește la dosarul cauzei, fapt ce contravine prevederilor art. 394 alin. (4) C. proc. pen.”, Înalta Curte constată că această critică nu se circumscrie cazului de casare invocat, ca niciunui alt caz de recurs în casație, de altfel, astfel că nu poate face obiectul analizei pe calea extraordinară a recursului în casație.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitare privind achitarea inculpaților, având în vedere lipsa tipicității obiective a infracțiunii de tentativă de omor care le-a fost reținută. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate was last modified: ianuarie 16th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.