Solicitare în vederea obligării pârâtului de a acorda vouchere de vacanţă şi de a suporta cheltuielile de judecată pe care le vor avansa reclamanții. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

• C. muncii: art. 269 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• NCPC: art. 41 alin. (2) şi (3)

Prin cererea înregistrată la 10.08.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și Federația Sindicatelor Hipocrat din România, au chemat în judecată pe pârâul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul să le acorde vouchere de vacanță pentru anul 2019 și să suporte cheltuielile de judecată pe care le vor avansa.

Prin sentința civilă nr. 7675/12.12.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția litigii de muncă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, o persoană poate face parte dintr-o singură organizație sindicală la același angajator, respectiv dintr-un sindicat, nu dintr-o federație; totodată, a stabilit că, potrivit art. 28 alin. (2) din aceeași lege, organizația sindicală poate formula acțiune în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise, norma de drept vizând sindicatul, iar nu federația. A conchis că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, astfel că instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanților persoane fizice, respectiv Tribunalul Dolj.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2284 din 1 noiembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevăd că organizațiile sindicale pot introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor.

Chiar dacă art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 desemnează prin sintagma „organizație sindicală” atât sindicatul, cât și federația sau confederația, în mod generic, interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. w) relevă că sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaților, în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu angajatorul; așadar, membrii sindicatului sunt doar angajați, persoane fizice.

În egală măsură, două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale, după cum două sau mai multe federații sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederații sindicale, așa cum rezultă din art. 41 alin. (2) și (3) din aceeași lege.

Așadar, Înalta Curte constată că numai sindicatele pot fi componente ale unei federații sindicale, numai federațiile pot fi componente ale unei confederații sindicale, după cum angajații persoane fizice pot fi numai membri de sindicat, nu însă și de federație ori de confederație.

De aceea, nu este incidentă decizia nr. 1/21.01.2013, în care s-a statuat, în interesul legii, că organizația sindicală are calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, competența teritorială în judecarea acestor acțiuni aparținând instanței de la sediul sindicatului reclamant, iar în acest context instanța supremă subliniază că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, care a fost interpretată prin respectiva decizie de unificare a jurisprudenței, a denumit numai sindicatele ca organizații sindicale.

Ca atare, între părți s-a declanșat un conflict de muncă, aspect care atrage incidența dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, texte de lege ce atribuie competența de soluționare a unor astfel de litigii tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Din actele dosarului rezultă că, la data învestirii instanței, reclamanții aveau domiciliul în județul Dolj și erau angajați ai Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, al cărui sediu este în Craiova, str. x, jud. Dolj, astfel că, prin prisma dispozițiilor legale evocate, competența teritorială în judecata cauzei revine Tribunalului Dolj.

Trebuie subliniat și că eventuala reprezentare convențională a reclamanților prin federație nu atrage competența instanței de la sediul federației, atât timp cât aceasta nu este atribuită de persoana reprezentantului, ci a reprezentatului.

Așa fiind, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Sursa informației: www.scj.ro.