Solicitare în vederea obligării pârâților la recalcularea indemnizaţiei brute lunare ce li se cuvine reclamantelor, alocarea fondurilor şi plata diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţite şi venitul efectiv plătit

• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată la 20.03.2018 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la recalcularea indemnizației brute lunare ce li se cuvine, prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, dar și la alocarea fondurilor și la plata diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățite și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii până la plata efectivă a sumelor cuvenite și pentru viitor.

La data de 16.04.2018 pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Argeș, în susținerea căreia a arătat că reclamanta B. își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.

La 19.04.2018, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a depus întâmpinare, prin care a invocat, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3517/02.10.2018, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar conform art. 210 din Legea nr. 61/2011, republicată, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul; așadar, se instituie o competență exclusivă privind soluționarea unui conflict de muncă, în favoarea tribunalului în raza căruia reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 762 din 3 aprilie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, reclamantele, grefiere în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, au învestit Tribunalul Argeș cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre acestea și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma „de competența instanței la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma „care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza” din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că „legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora”.

În speță, potrivit adeverinței nr. 9780/VI/14/18, eliberată la 08.11.2018 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, reclamantele dețin funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Or, învestind cu soluționarea cererii Tribunalul Argeș, reclamantele și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea litigiului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Argeș.

Sursa informației: www.scj.ro.