Solicitare în vederea obligării pârâților la plata indemnizaţiei egală cu 3 salarii de bază de încadrare brute cu plata dobânzilor de întârziere şi rata inflaţiei de la data stabilirii dreptului respectiv şi până la data plăţii efective. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• C. muncii: art. 269 alin. (1) şi alin. (2)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 95 pct. 1

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I Civilă la data de 08.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. (grefier în cadrul Tribunalului Gorj până la data de 01.11.2020, dată la care raporturile de muncă au încetat, prin pensionare) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, obligarea acestora, în conformitate cu art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 republicată, la plata indemnizației egală cu 3 salarii de bază de încadrare brute cu plata dobânzilor de întârziere și rata inflației de la data stabilirii dreptului respectiv (07.04.2021) și până la data plății efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 95 din 23 ianuarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Timiș și Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanta, grefier în cadrul Tribunalului Gorj până la 01.11.2020, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Timiș cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, solicitând plata unei indemnizații egale cu 3 salarii de bază de încadrare brute cu plata dobânzilor de întârziere și rata inflației de la data stabilirii dreptului respectiv (07.04.2021) și până la data plății efective.

Prin urmare, reclamanta, grefier pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Timiș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova.

Așadar, având în vedere că, în speță, reclamanta, cu domiciliul în municipiul Tg-Jiu, a îndeplinit funcția de grefier la Tribunalul Gorj, fiind eliberată din funcție la data de 01.11.2020, ca urmare a pensionării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanței – 08.02.2023), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Gorj.

Însă, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Totodată, conform art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ.: „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanta a activat în calitate de grefier în cadrul Tribunalului Gorj până la data de 01.11.2020 când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, iar pârâții chemați în judecată sunt Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanta nu se află în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., adică nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Gorj), în speță, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2)¹ C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Prin urmare, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată (art. 127 alin. (2)^1 teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova de care aparține Tribunalul Gorj, instanța care ar fi fost competentă să judece litigiul.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Sursa informației: www.scj.ro.