Solicitare în vederea anulării parţiale a Deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală reprezentând TVA, dobânzi și penalităţi de întârziere și exonerarea reclamantei de la plata sumei reprezentând TVA şi accesorii aferente

20 iun. 2024
102 views
  • C. fuscal: art. 155
  • Constituția României: art. 148 alin. (2)
  • Constituţia României: art. 20 alin. (2)
  • Legea nr. 554/2004: art. 21 alin. (1)
  • NCPC: art. 521 alin. (3)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta AZOMUREȘ S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili – Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor – Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală:

– anularea Deciziei nr. 530/30.12.2015 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală privind soluționarea contestației nr. 94378/27.10.2015;

– anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/04.09.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/04.09.2015, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili – Activitatea de Inspecție Fiscală, în ceea ce privește suma în cuantum de 2.271.667 RON (reprezentând TVA în cuantum de 1.643.791 RON, dobânzi în cuantum de 380.768 RON și penalități de întârziere în cuantum de 247.108 RON);

– exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2.271.667 RON, menționată anterior la punctul 2, reprezentând TVA și accesorii aferente;

– obligarea pârâtelor la rambursarea către reclamantă a sumei de 2.271.667 RON, reprezentând TVA și accesorii aferente;

– obligarea pârâtelor la calcularea și plata dobânzilor fiscale aferente sumei de 2.271.667 RON, de la data stingerii obligațiilor fiscale de plată stabilite prin decizia de impunere și până la data restituirii efective a sumei de 2.271.667 RON către reclamantă;

– obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3420 din 02 octombrie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta AZOMUREȘ S.A., a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 530/30.12.2015, a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/04.09.2015, pentru suma de 2.271.667 RON, reprezentând TVA, dobânzi și penalități aferente.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2659 din 11 mai 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând cererea de revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate ce rezultă din art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, așa cum a fost acest text interpretat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 45/12 decembrie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prea­labile pentru interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea conten­ciosului administrativ nr. 554/2004, obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea 554/2004, „constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată”.

În cauză se invocă prioritatea dreptului Uniunii Europene prin raportare la statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene în principal în cauzele C-6/64 Costa Enel și C-26/62 Gend&Loos și a prevederilor esențiale ale Directivei 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea. S-a susținut încălcarea sau ignorarea principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene cu privire la TVA, precum și a hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene în materia TVA, care sunt obligatorii pentru toate statele membre și pentru toate instanțele naționale

Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea 554/2004, Înalta Curte reamintește că reglementarea acestei căi extraordinare de atac în materie administrativă este o conse­cință a aderării României la Uniunea Europeană și reprezintă un instrument menit să asi­gure la nivelul jurisdicției naționale preeminența prevederilor tratatelor și reglementărilor europene. Scopul urmărit de legiuitorul național a fost să creeze un remediu procesual efectiv și eficient menit să corecteze acele hotărâri judecătorești irevocabile/definitive care au ignorat principiile consfințite la nivel european, astfel cum se desprind acestea din actele normative unionale și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Revizuenta a invocat în susținerea acestei căi de atac încălcarea de către instanța de recurs a patru principii consacrate în materie de TVA de normele dreptului comunitar și anume: principiul neutralității fiscale, principiul securității juridice, principiul încrederii legitime și principiul proporționalității.

Înalta Curte reține că în considerentele deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire instanța de recurs a arătat că:

„Jurisprudența CJUE, deopotrivă invocată de părțile litigante și de instanța de fond este, într-adevăr, în sensul că dreptul de deducere a TVA nu poate fi refuzat persoanei impozabile deținătoare a unei facturi conforme, câtă vreme taxa privește achiziții de bunuri sau servicii prestate efectiv în amonte și utilizate în scopul operațiunilor sale taxabile.

Prin hotărârea pronunțată în cauza C-430/19 S.C. CF S.R.L. (par. 42), Curtea a statuat însă și faptul că revine autorităților și instanțelor naționale sarcina de a refuza acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, având în vedere elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv.

Înalta Curte constată, în acest context, că prin actele administrativ fiscale contestate, organul fiscal nu a negat existența unor facturi care respectă prevederile art. 155 din Codul fiscal, ci a reproșat societății intimate faptul că aceste facturi nu au fost însoțite de documente din care să rezulte că necesitatea serviciilor prestate de terț pentru derularea operațiunilor taxabile ale intimatei”.

Calea extraordinară de atac a revizuirii în materie administrativă reprezintă un instrument menit să asigure la nivelul jurisdicției naționale preeminența prevederilor tratatelor și reglementărilor europene. Scopul urmărit de legiuitorul național a fost să creeze un remediu procesual efectiv și eficient menit să corecteze acele hotărâri judecătorești irevocabile/definitive care au ignorat principiile consfințite la nivel european, astfel cum se desprind acestea din actele normative unionale și jurisprudența CJUE.

Înalta Curte reține că existența unui astfel de instrument este lăsată la latitudinea legiuitorului național, CJUE pronunțându-se, prin Hotărârea din 16 martie 2006, în cauza C-23/2004 Rosmarie Kapferer, în sensul că „dreptul comunitar nu impune unei jurisdicții naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a dreptului comunitar săvârșită prin hotărârea în cauză”.

Pentru înțelegerea condițiilor în care operează acest motiv de revizuire esențiale sunt dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 45/12 decembrie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea disp. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin prisma considerentelor acestei decizii se constată că nu este îndeplinită în cauza de față condiția elementului de noutate în privința invocării dispozițiilor de drept european sub aspectul principiului neutralității fiscale. Astfel, prezintă relevanță considerentul 73 al Deciziei ÎCCJ nr. 45/2016 potrivit căruia „Dacă dreptul uniunii sau hotărârea interpretativă a CJUE a fost invocată în fața instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și această instanță a analizat-o, partea nu poate critica soluția pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanța de fond sau de recurs”.

Or, se reține că în fața instanței de recurs revizuenta a invocat dreptul său de deducere a TVA doar prin depunerea facturilor, iar instanța de recurs a analizat susținerile și a concluzionat în sensul că avea obligația a depune dovezi din care să rezulte necesitatea serviciilor prestate și pentru care s-au depus facturile, argumentând soluția pronunțată. Prin urmare, pe calea revizuirii formulate în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuenta nu poate să critice soluția pronunțată de instanța de control judiciar invocând încălcarea acestor principii fundamentale reglementate de dreptul comunitar în materie fiscală, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanța de recurs. În caz contrar, ar însemna ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluția instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea, astfel cum s-a stabilit prin decizia dată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul instanței supreme.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

S-a mai reținut în această decizie că: „74. Această soluție, care rezultă din principiile care guvernează calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, conform legii naționale, respectă principiul echivalenței din dreptul european și principiul securității juridice”.

Trebuie precizat că, prin calea de atac extraordinară a revizuirii nu se poate verifica dacă revizuenta Azomureș are dreptul de deducere a TVA (atât în ceea ce privește contractul de mandat cât și în ceea ce privește contractul de management de proiect), ci doar dacă instanța națională nu a dat prioritate prevederilor din dreptul Uniunii Europene și jurisprudenței obligatorii a CJUE. Rezultatul la care dorește revizuenta să ajungă, în sensul că autoritățile fiscale naționale și instanțele naționale sunt obligate să recunoască dreptul Azomureș de deducere a TVA și că, orice altă interpretare contrară reprezintă o încălcate și o ignorare a dreptului Uniunii Europene și jurisprudenței obligatorii a CJUE, depășește cadrul admisibilității cererii de revizuire.

Înalta Curte reține că aceste susțineri nu pot fi invocate în cadrul unei cereri de revizuire întemeiate pe disp. art. 21 din Legea nr. 554/2004, întrucât, așa cum s-a precizat deja, instanța care soluționează o asemenea cerere trebuie să stabilească dacă hotărârea rămasă definitivă a fost pronunțată prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, adică prin nepronunțarea asupra criticilor aduse sub acest aspect sau ignorarea deciziilor CJUE. În cazul în speță nu este îndeplinită condiția elementului de noutate în privința invocării dispozițiilor de drept european. Instanța de recurs a răspuns susținerilor părților în ceea ce privește deducerea TVA-ului.

Reținând că cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele precizate prin cererea de revizuire, precum și faptul că această chestiune nu prezintă element de noutate, Înalta Curte, statuând deja cu autoritate de lucru judecat asupra chestiunii inaplicabilității dreptului Uniunii în prezenta cauză, urmează ca, în temeiul art. 21 din Legea 554/2004 să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitare în vederea anulării parțiale a Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală reprezentând TVA, dobânzi și penalități de întârziere și exonerarea reclamantei de la plata sumei reprezentând TVA și accesorii aferente was last modified: iunie 19th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.