Slatina, dragostea mea– revedere dupa 15 ani (I)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

40 de minute îmi trebuiau pentru a ajunge la liceu. Parcurgeam orașul aproape în diagonală, de la un capăt la celalalt. Mă obișnuisem și nu mi se mai părea o distanță lungă, deși cred că sunt în jur de 5-6 km. Locuiam pe Cuza-Vodă în penultimul bloc dinaintea satului Clocociov și învățam la „Radu Greceanu”.

Mi-am dat seama astăzi cât de norocos am fost să pot cunoaște tot orașul… Dacă aș fi locuit în centru aș fi fost mult mai sărac.

Este ultimul cartier construit în oraș și finalizat imediat după revoluție. Dacă n-ar fi fost mama atât de bătăioasa am fi locuit în continuare la țară…

Mi-am premeditat această revedere. Am venit de câteva ori pe an în Slatina, dar niciodată nu am avut timp să mă reîntâlnesc cu orașul ca astăzi.

Așadar, să pornim. E ora 21.50.

Merg pe Cuza-Vodă, spre centru. Constat că s-a investit și cartierul este curat, cu parcări ultima modă, ca în București. Fiecare scară are în față o arcadă de lemn frumos lucrată. Pomii au crescut și au coroane bogate – atunci erau proaspăt plantați. Dau de o stație de autobuz… hmmm – nu exista așa ceva pe strada asta. Văd o pancartă cu un mesaj Slatina, dragostea mea – reîntâlnită apoi în tot orașul în stațiile de autobuz și de taxiuri. Știu ce titlu va purta editorialul… Magazinul ALEXE (intersecția Cuza-Vodă cu Ecaterina Teodoroiu) a rezistat și s-a dezvoltat. Este unul dintre primii buticari care s-au apucat de treabă în 1990 – investiția de aici a fost făcută prin ’93-’94 cred…

Strada Ecaterina Teodoroiu nu arată chiar bine – înțeleg că e în reabilitare. Trotuarele însă, în aproape tot orașul arată excelent. Trec de liceul Metalurgic (e pe un intrând – s-o mai numi așa???!!!) și ajung la Școala nr. 3. Este o școală veche – am amintiri în această zonă. De aici am plecat în singura tabără în care am fost. Mă bucur să văd că biserica începută prin 1988 și lipită de școala a reușit să fie terminată după 20 și ceva de ani… Am înțeles că deja se țin slujbe.

Ajung la Casa Tineretului – tineri la terase și atmosferă frumoasă. Librăria „Eugen Ionescu” care funcționează aici de prin ’94-’95 încă rezistă. Mă bucur! Îmi aduc aminte de câteva cumpărături. Ajung la intersecția cu bd. principal „A.I. Cuza” și înaintez spre magazinul OLTUL. Prima dezamăgire – magazinul FABRA nu mai există – o bancă își are sediul aici acum…

Intru deja în zona ultracentrală. Trec de BAR DE ZI și ajung la fostul cinema „23 August”, redenumit după revoluție „Alutus”. Sunt impresionat!!! Locația, părăsită ani de zile, a fost transformată într-un spațiu luxos și, alături de 2-3 săli de cinema, înțeleg că ar avea și sală de teatru. Frumos!

Blocurile reabilitate termic, în multe orașe de provincie, transmit un efect vizual pozitiv. Și-au pierdut din aerul comunist și sunt acum frumos vopsite. În Slatina s-a început cu cele de 10 etaje – sunt în jur de 25 în total…

Zona de flori e bogată – încă se pot cumpăra flori la ora asta!!! În clădirea CEC-ului de la Poștă văd o firmă de pariuri sportive. Din nou amintiri – prima floare oferită în clasa a IX-a. Între Poștă și OLTUL e zona pietonală, pentru câteva zile – o mică sărbătoare. Ajung la magazinul VACANÞA – s-a desființat și el – tot o bancă e și aici…

La OLTUL e sărbătoare – se cântă pe o scenă amenajată, se stă la terase… Mă simt bine între oameni care se simt bine. Ascult și eu câteva minute…

Esplanada dintre OLTUL și Casa de cultură a sindicatelor e superbă. Amenajată de 2-3 ani a devenit locul principal de promenadă al orașului. Fântână arteziană, băncuțe… – e superb, inclusiv noaptea. Se vede râul Olt, Grădiștea, orașul de jos… Cobor spre orașul vechi. Parcul e ceva de vis – s-au investit bani serioși aici. Parcul mic de lângă Banca Națională e și el reconstruit. Din nou amintiri…

Intru în centrul vechi. Prea multe asemănări cu Bucureștiul… clădirile sunt părăsite aproape toate – cred că nici nu mai sunt sigure. Arată exact ca în centrul vechi din București. Acum 15 ani era activitate în zonă. Strada LIPSCANI duce spre Judecătorie și Primărie – ce pizza bună mâncam la ADA KALECH prin ’93-’94… E închisă. Patiseria la fel. Era și o cofetărie – când coboram de la Școala nr. 2 spre catedrală îmi cumpăram mereu de aici fursecuri. Asta era însă înainte de Revoluție…

Cobor spre piață. Croitoria TRAIAN PÃUN încă funcționează – oare cum o mai arăta nea’ Traian? Ajung la catedrală – mă apropii de liceu. De aici luam autobuzul spre țară – erau 5 km – făceam drumul și pe jos câteodată. Ajung la liceu – FONDAT ÎN 1884 – nu mai țineam minte că e atât de vechi… câte amintiri… cine o mai fi director? Merg spre clădirea VINALCOOL – pe aici părăseam incinta liceului când absentam…

Mă întorc și urc spre spital. LACTO VEGETARIAN încă funcționează!!! Mai sus puțin, încă o surpriză – CONTI e în același loc – biliard și jocuri mecanice… Magazinul EMA – mi-am cumpărat o cămașă frumoasă de lână de aici – tare mândru am fost de ea. Acum s-a metamorfozat în catering… Pasajul subteran – închis bineînțeles – cine o fi avut acum 20 și ceva de ani ideea „strălucită” să facă un pasaj aici? Biserica de lângă hotel Parc – am stat la slujba de Paște într-un an aici. Hotelul PARC avea o sală de BINGO după Revoluție când România era în era asta…

Parcul de la spital – amenajat și el – aici veneam rar. Hopa!!! Orașul ăsta are parcare supraterană cu 3 etaje – cred că s-au aruncat banii pe fereastră…

ACR-ul văd că e în același loc. Merg spre ZAHANA. La Policlinică s-au făcut ceva modificări – există parcare și a apărut și concurența – policlinica privată. Merg pe str. Primăverii spre Poliție. Vreau să revăd Școala nr. 8 unde am învățat – se numește Școala cu cl. I-VIII – „Eugen Ionescu” acum. Nu mă abțin să arunc o privire în curte – asfaltul arată bine – terenul de fotbal e îngrădit cu plasă. Banca Agricolă de vizavi s-a mutat de mult jos în oraș. Ies printre blocuri în față la Poliție și reintru pe bd. „A.I. Cuza” spre gară. Zona de la Casa Tineretului până la gară e una dintre primele reabilitate și reconstruite – zona de pe mijloc arată foarte bine – aproape de gară funcționează chiar o moară pe apă (artistică). Doi îndrăgostiți se îmbrățișează vizavi…

Revăd gara – trenul spre București plecă întotdeauna de la linia 2, la 05.20. Fac un tur – trebuie renovată. Mă urc în taxi și mai fac un drum pe dealul de pe Grădiște – privire panoramică atât spre râul Olt, cât și spre oraș. Strategic primăria a construit aici CASA CÃSÃTORIILOR. Nu putea exista o locație mai frumoasă!

Trag o fugă până la ștrand. Când trec pe lângă Podul Olt văd scris pe un stâlp – început în 1888 – terminat în 1891. Sunt stâlpii originari – podul a fost reconstruit ulterior. Mă întorc spre stadionul pe care se jucau meciuri cu casa închisă pe vremea FC OLT. Avem 2 echipe în divizia B – îmi spune Mihai (taximetristul). Fotbalistul Raț a construit lângă stadion un hotel destul de luxos…

Mă întorc acasă cu taxiul… E aproape ora 01.00 și retrăiesc scriind senzațiile din ultimele ore.

Slatina,

21 august 2011

Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea este, alături de Laura Cîrstea, fondatorul Grupului editorial UNIVERSUL JURIDIC – PRO UNIVERSITARIA – EDITURA NEVERLAND, acum și al ujmag.ro.

A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din București, în anul 2001.

Începând cu anul 1997 (anul I de studii) a fost agent de distribuție al mai multor edituri, după care, în anul 2001 (anul IV de studii), a pus bazele Editurii UNIVERSUL JURIDIC.

În prezent este director general al acestor companii.