Situația copilului din afara căsătoriei. Încredințare minor. Pensie de întreținere (NCC; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 2448/2015

NCC: art. 6 alin. (6), art. 24, art. 76, art. 106 alin. (1), art. 398 alin. (1), art. 402 alin. (1), art. 496 alin. (3), art. 505 alin. (2); NCPC: art. 114 alin. (1), art. 135 alin. (4)

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.N., având ca obiect încredințare minor și stabilire pensie de întreținere, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 24 februarie 2015, ulterior adoptării Legii nr. 287/2009 privind C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a actului normativ menționat, a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) C. civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (…), dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 și modificat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, care, prin normele tranzitorii prevăzute în art. 24 stipulează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În cauză, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, care determină incidența regulilor în materia autorității părintești și obligația de întreținere, fiind aplicabile dispozițiile în materie, reglementate de C. civ.

Astfel, potrivit art. 106 alin. (1) din acest act normativ ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementarilor speciale în vigoare.

Dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. republicat, stipulează că dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagmă cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza 1 C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească, reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie” din acest act normativ.

Potrivit prevederilor art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînțelegere între părinți, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării acesteia, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă.

Aceleiași instanțe de tutelă îi revine și competența de a stabili modul de exercitare a autorității părintești în cazul în care părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc (cum este cazul în speță), conform art. 505 alin. (2) din același act normativ, competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unui din părinți [art. 398 alin. (1)], precum și cea referitoare la stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].

Așa cum s-a arătat, acțiunea formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 24 februarie 2015, după intrarea în vigoare a C. civ. și a C. proc. civ., republicat.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., republicat, care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ, care, prin alin. (1) reglementează o competență teritorială generală, potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În speță, persoana ocrotită este minorul S.Ș.G., în interesul căruia reclamanta, mama sa, a promovat cererea de chemare în judecată.

Din motivarea acesteia rezultă că minorul locuiește cu reclamanta în comuna llovița, sat B., jud. Mehedinți, astfel încât, în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Orșova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.

Sursa informației: www.scj.ro.