Siguranța generală a produselor și răspunderea pentru defecte. Un nou cadru legislativ

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Evoluția tehnologică din ultimele decenii, inclusiv inteligența artificială, schimbarea modelelor de afaceri au reclamat o adaptare a legislației în materie de siguranță generală a produselor și de stabilire a răspunderii pentru produsele cu defecte. Regulamentul UE nr.988/2023 privind siguranța generală a produselor va deveni aplicabil în câteva zile, respectiv la data de 13 decembrie 2024 („Regulamentul SGP”). Pe 13 decembrie se va abroga vechea Directivă nr. 2001/95/CE^[1] care guverna siguranța produselor. Produsele care sunt în conformitate cu Directiva 2001/95/CE  și care au fost introduse pe piață înainte de 13 decembrie 2024 nu intră sub incidența Regulamentului SGP.

Regulamentul SGP păstrează obligația generală a producătorilor de a se asigura că produsele introduse pe piață au fost proiectate și fabricate potrivit cerințelor generale de siguranță prevăzute în actul normativ respectiv. O noutate adusă de Regulamentul SGP constă în obligația producătorilor de a efectua o analiză internă a riscurilor și de întocmire o documentației tehnice care să conțină cel puțin o descriere generală a produsului și a caracteristicilor sale esențiale relevante pentru evaluarea siguranței sale. Această documentație tehnică este supusă cerinței actualizării, trebuie păstrată timp de 10 de ani de la data introducerii produsului pe piață și trebuie pusă la dispoziția autorităților, la cerere.

În plus, orice produs care intră sub incidența Regulamentului SGP poate fi introdus pe piață doar dacă există un operator economic stabilit în UE care să îndeplinească responsabilitățile ce revin în temeiul respectivului regulament.

În situația în care un produs este depistat ca fiind periculos, Regulament SGP reglementează anunțul de rechemare din motive de siguranță  și măsurile reparatorii ce pot fi oferite consumatorului de către operatorul economic responsabil, respectiv repararea produsului, înlocuirea produsului cu unul sigur, de același tip și cel puțin de aceeași valoare și calitate sau o rambursare adecvată a valorii produsului rechemat, cu condiția ca valoarea restituirii să fie cel puțin egalaă cu prețul plătit de consumator.

Din aceleași rațiuni care au condus la adoptarea Regulamentului SGP, la data de 18.11.2024 a fost publicată Directiva UE nr. 2024/2853 privind  răspunderea pentru produsele cu defecte și de abrogare a Directivei nr. 85/374^[2] („Directiva RPD”).  Această directivă urmează a se aplica produselor introduse pe piață sau puse în funcțiune după data de 9 decembrie 2026. Până la 9 decembrie 2026, statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor normative de transpunere a acestei directive.

Directiva RPD se va aplica oricărui produs înțeles ca fiind orice bun mobil, chiar dacă este integrat într-un alt bun mobil sau imobil ori dacă este interconectat cu acesta și va include și fișierele digitale de producție, precum și software-ul. În ceea ce privește software-ul liber și cu sursă deschisă, Directiva RPD nu se aplica cât timp acesta este dezvoltat sau furnizat în afara unei activități comerciale ori dacă datele cu caracter personal nu sunt utilizate exclusiv pentru îmbunătățirea securității, compatibilității sau interoperabilității programului de software. Astfel, dacă datele personale sunt colectate și în alte scopuri decât cele enumerate, atunci acele date personale au valoare comercială, iar Directiva RPD va deveni aplicabilă. Fișierele digitale de producție sunt cele care conțin informații funcționale necesare pentru a produce un element corporal prin activarea controlului automat al mașinilor, spre exemplu cele utilizate în cazul imprimantelor 3D.

Răspunderea pentru produsele cu defecte este o răspundere obiectivă, în sensul că nu este necesară dovedirea culpei. Răspunderea revine producătorului produsului, producătorului unei componente defecte, iar dacă produsul sau componenta este produsă în afara UE, atunci va mai putea fi atrasă și răspunderea importatorului sau a reprezentantului autorizat al producătorului. Dacă nu există nici importator, nici reprezentant autorizat, atunci va putea fi ținut răspunzător furnizorul de servicii de logistică.

În vederea atragerii răspunderii, reclamantul este obligat să probeze existența defectului, prejudiciul produs și legătura de cauzalitate dintre defect și prejudiciu.

Existența defectului. Un produs este considerat defectuos dacă nu oferă siguranța la care o persoană are dreptul să se aștepte sau care este prevăzută în dreptul UE sau în dreptul național. Evaluarea este una obiectivă, respectiv a siguranței pe care public larg o poate aștepta și nu siguranța subiectivă pe care o anumită persoană o are în vedere. Printre factorii avuți în vedere sunt scopul preconizat sau utilizarea previzibilă în mod rezonabil. În legătură cu acest factor dorim să precizăm că prin utilizarea previzibilă în mod rezonabil se are în vedere, așa cum rezultă din considerentul 31 ai Directivei RPD, și utilizarea greșită care nu este nerezonabilă în anumite circumstanțe, spre exemplu, comportamentul previzibil al anumitor grupuri, precum copiii.

În anumite situații, existența defectului poate fi prezumată de către instanța de judecată. Spre exemplu, dacă produsul nu respectivă cerințele Regulamentului SGP atunci se prezumă caracterul său defectuos.

Prejudiciul produs. Dreptul la despăgubiri în temeiul Directivei RPD se aplică doar pentru (i) deces sau vătămare corporală, inclusiv vătămarea psihologică recunoscută medical; (ii) deteriorarea sau distrugerea oricărui bun cu anumite excepții și subliniem excepția bunurilor utilizate exclusiv în scopuri profesionale și (iii) distrugerea sau coruperea datelor care nu utilizate în scopuri profesionale.

Legătura de cauzalitate. Directiva RPD instituie o prezumție de existență a acestei legătură dacă s-a stabilit că produsul este defect, iar prejudiciul dovedit este de așa natură încât poate fi corelat în mod obișnuit cu defectul.

 Obligația de a divulga probe. Reclamantul, dar și partea pârâtă din cadrul unei dispute privind un produs reclamat a fi defectuos vor putea cere instanței să oblige cealaltă parte să divulge probe relevante care se află la dispoziția sa. Pârâtul care nu se conformează unui ordin judecătoresc de a divulga probe se expune posibilității ca instanța să prezume caracterul defectuos al produsului.

Cauze exoneratoare de răspundere. Am menționat mai sus că această răspundere este una obiectivă, însă aceasta nu înseamnă că nu sunt reglementate cauze care înlătură răspunderea. Una dintre apărări^[3] constă în a dovedi că data introducerii pe piață a produsului, stadiul obiectiv al cunoștințelor tehnice și științifice nu permite depistarea caracterului defectuos.  Temeinicia aceste apărări se determină nu pe baza cunoștințelor producătorului pârât, ci pe baza celui mai avansat nivel de cunoștințe obiective accesibile care să conducă la concluzia că nu era depistabil defectul. Această apărare suferă pentru că poate fi afectată de prejudecata retrospectivă (hindsight bias) adică tendința de a crede că s-ar fi putut prezice cu exactitate un anumit eveniment după ce rezultatul acelui eveniment este cunoscut.

Termene. Directiva RPD instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru dreptul de a obține obligarea la plata despăgubirilor. Acest termen curge de când persoana păgubită a cunoscut toate următoarele elemente: prejudiciul, caracterul defectuos și identitatea operatorului răspunzător. De asemenea, Directiva RPD instituie și un termen de decădere în sensul că persoana prejudiciată nu mai are dreptul la despăgubiri la împlinirea a 10 ani de la data la care produsul cu defecte a fost introdus pe piață sau pus în funcțiune, cu excepția cazului în care a formulat cererea în chemare în judecată în interiorul termenului de 10 ani.

În concluzie, prin acest nou cadrul legislativ, Uniunea Europeană își propune să pună în balanță imperativul siguranței consumatorilor în fața inovării tehnologice, pe de o parte, și necesitarea funcționării pieței interne, pe de altă parte.

---