Sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite. Recurs declarat ca inadmisibil (NCPC, L. nr. 263/2010, L. nr. 2/2013, Constituţia României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1847/2018

NCPC: art. 10 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 1, art. 513 alin. (5), art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6; L. nr. 263/2010: art. 153, art. 155; L. nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2); Constituția României: art. 126 alin. (2)

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a județului Alba, obligarea pârâtei să răspundă solicitării reclamantului din data de 15 ianuarie 2015 referitoare la neluarea în considerare a unor adeverințe doveditoare ale grupei a doua de muncă.

Urmare a admiterii excepției de necompetență funcționala a Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență, prin încheierea nr. 97/CAF/ C. civ. din 26 martie 2015, Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 1132 din 17 iunie 2015, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Alba.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, prin decizia nr. 260 din 25 februarie 2016, prin care s-a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Prin decizia nr. 966 din 14 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 260/2016 pronunțată de aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția 1 civilă, prin decizia nr. 124 din 19 ianuarie 2017 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 260/2016 a Curții de Apel Alba lulia.

Tribunalul Alba, secția I civilă, prin sentința nr. 939 din 23 mai 2017, a respins cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Alba, formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., împotriva sentinței civile nr. 1132/2015 pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 1399 din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 939/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1132/2015, pe care a schimbat-o, în parte, respingând cererea reclamantului A. vizând obligarea Casei Județene de Pensii Alba la despăgubiri. A menținut soluția de respingere a contestației din sentința revizuită.

Prin decizia nr. 61 din 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civila, a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1399/2017 a aceleiași instanțe, formulată de revizuent.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Totodată, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Or, în cauză, hotărârea revizuită s-a pronunțat de tribuna! într-un litigiu de asigurări sociale, împotriva acesteia fiind exercitată calea de atac a apelului, decizia fiind definitivă în raport de dispozițiile art. 153 și 155 din Legea nr. 263/2010, respectiv de cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016.

Față de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 1399 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Alba Iu Ha, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a ti supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Sursa informației: www.scj.ro.