Sentința nr. 150/2023 a C. Ap. Tg. Mureș privind anularea sintagmei „imediat şi nemijlocit” din art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea cap. V din titlul II partea a II-a din O.U.G. nr. 99/2006

În M. Of. nr. 222 din data de 13 martie 2025 s-a publicat Sentința nr. 150/2023 a C. Ap. Târgu Mureș referitoare la anularea sintagmei „imediat și nemijlocit” din cuprinsul art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din sentință.

Obiectul acțiunii

Anularea sintagmei „imediat și nemijlocit” din cuprinsul art. 4 alin. 1 al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009.

Dispoziții relavante

Analizând actele și lucrările dosarului, se vor reține următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat anularea sintagmei „imediat și nemijlocit” din cuprinsul art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, susținând că aceasta ar fi contrară dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 99/2006 în a cărei aplicare a fost emis ordinul.

(…)

Analizând materialul probator al cauzei raportat la aspectele invocate, Curtea va constata faptul că reclamanții au încheiat în anul 2015 mai multe contracte de economisire-creditare cu Raiffeisen Banca pentru Locuințe – S.A., ulterior redenumită Aedificium Banca pentru Locuințe, suma contractată fiind majorată în anul 2016. La datele de 2.05.2018 pentru reclamanții 1, 2 și 4, respectiv la 30.06.2018 pentru reclamantul 3 li s-au repartizat sumele economisite, acestea fiind utilizate pentru cumpărarea unui imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.107/21.09.2018 (filele 109-111). Având în vedere că o parte a sumelor proveneau din economisire, reclamanții urmau a face dovada utilizării sumelor economisite pentru activități în domeniul locativ.

Referitor la modificările intervenite asupra formei actului normativ aplicabil, Curtea va constata faptul că, raportat la momentul încheierii contractelor de economisire, ca și la momentul alocării sumelor, toate acestea se situează în timp înainte de modificările intervenite la data de 4.03.2019. Ca urmare, dovada utilizării sumelor urma a se realiza conform normelor legale în vigoare la acel moment.

Curtea va constata astfel că reclamanții solicită anularea parțială a unei dispoziții legale care afirmativ le-a produs un prejudiciu la momentul la care aceasta era în vigoare. Se va reține astfel că sintagma în cauză, ce impunea prezentarea unor dovezi în mod „imediat și nemijlocit”, era în vigoare la momentul alocării sumelor în favoarea reclamanților, aceasta fiind aptă să producă vătămări drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor. Chiar în condițiile în care ulterior această sintagmă a fost înlocuită sau înlăturată, reclamanții invocă vătămarea drepturilor lor pentru perioada în care actul normativ se afla în vigoare în forma citată. Ca urmare, chiar dacă la momentul introducerii acțiunii aceasta era abrogată, aceștia dețin un interes în formularea solicitării de anulare, în condițiile în care situația lor a fost guvernată de această dispoziție legală pe perioada când ea se afla în vigoare. Raportat la aceste aspecte, Curtea urmează a respinge excepția lipsei de interes astfel cum a fost invocată.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea va constata că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordinul MDLR nr. 509/2009 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, „în situația prevăzută la art. 3 alin. (2) lit. a), titularul contractului de economisire-creditare este ținut a face dovada utilizării sumei economisite și/sau a sumei contractate puse la dispoziție, după repartizare, imediat și nemijlocit, numai pentru activități în domeniul locativ, cu documente justificative, conform prevederilor legale în materie și potrivit anexei care face parte integrantă din prezentele norme metodologice”. Dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. a) reglementează acordarea primei de stat înainte de expirarea termenului de economisire atunci când suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ.

Curtea va constata că ordinul mai sus citat reglementează normele metodologice de aplicare a prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Analizând reglementările cuprinse în actul normativ cu forță superioară, Curtea va constata faptul că în cuprinsul OUG nr. 99/2006, forma în vigoare la data publicării, respectiv 27.12.2006, se dispune în cuprinsul art. 315 alin. (1) și alin. (2) lit. a) în sensul că „(1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minim 5 ani și este obligatoriu ca, înainte de expirarea termenului de economisire stabilit, să nu se fi efectuat restituiri totale sau parțiale din sumele economisite. (2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) următoarele situații: a) suma contractată este pusă la dispoziție, iar cel care a economisit utilizează imediat și nemijlocit suma primită pentru activități în domeniul locativ”.

La data de 21.07.2007 aceste dispoziții legale au fost modificate, iar art. 315 alin. (1) și alin. (2) lit. a) statua că „(1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, și este obligatoriu ca înainte de expirarea termenului de economisire stabilit să nu se fi efectuat restituiri totale sau parțiale din sumele economisite. (2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) următoarele situații: a) suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ”.

Analizând astfel cele 2 forme, de la publicare și cea ulterioară modificărilor și care și-a păstrat valabilitatea și în perioada de referință pentru prezenta cauză, Curtea va constata că în actul normativ principal, chiar dacă inițial s-a cerut imperativ utilizarea fondurilor puse la dispoziție în mod imediat și nemijlocit în scop locativ, ulterior s-a reglementat expres faptul că nu este necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite.

Prezenta instanță va constata astfel că prin normele metodologice analizate în fapt s-a adăugat textului legal cuprins în actul normativ principal, respectiv O.U.G nr. 99/2006, în condițiile în care s-a impus nu doar justificarea utilizării în scop locativ a fondurilor, dar această justificare urma a fi „imediată și nemijlocită”. În aplicarea acestei sintagme, astfel cum rezultă din materialul probator depus la dosarul cauzei, s-a ajuns la interpretări absurde ale legislației, în sensul în care s-a impus, potrivit interpretării date de MDLPA prin Adresa nr. 84.583/27.12.2021 (filele 94-95), ca justificarea unor operațiuni imobiliare să poată fi acceptată în decurs de 1 zi lucrătoare.

(…)

De altfel, se va constata că ulterior termenul de referință în speță, legiuitorul a înțeles să modifice expres textul de lege analizat, în prezent dispozițiile art. 3 alin. (7) din Ordinul nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019, impunând justificarea utilizării în scop locativ a sumelor în termen de maximum 6 luni de la data punerii la dispoziție a finanțării.