Ședințe ÎCCJ (HP) – 2 octombrie 2023

Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat listele ședințelor publice din 2 octombrie 2023, atât pentru completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, cât și pentru completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În continuare, vă prezentăm lista sesizărilor ce vor fi dezbătute în fiecare dintre aceste ședințe.

HP

Materie civilă

Astfel, la data de 2 octombrie 2023 se va dezbate următoarea sesizare în materie civilă, cu privire la:

• Art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă; art. 33 alin (1) și art. 42-art. 44 din O.U.G. nr. 80/2013

Cum se interpretează prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în corelare cu prevederile art. 33 alin (1) și art. 42-art. 44 din O.U.G. nr. 80/2013, în privința momentului de la care se calculează termenul procedural de 10 zile pentru complinirea lipsei dovezii achitării taxei judiciare de timbru, în situația în care a fost formulată o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru?

• Art. 49 alin. (1) din Legea nr. 217/2003; art. 49 alin. (2) din Legea nr. 217/2003

a) Dacă sintagma „persoana împotriva căreia s-a dispus o măsura prin ordinul de protecție pe durata maximă, poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse” are în vedere numai persoana împotriva căreia s-a dispus emiterea unui ordin de protecție pe durata maximă sau se va interpreta în maniera chiar și o persoană împotriva căreia s-a dispus o măsură de protecție pe o durată maximă, poate cere revocarea ordinului de protecție emis împotriva sa.

b) Daca sintagma „persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse” prevăzută la dispozițiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată este imperativă și se alătură celorlalte condiții ce trebuie întrunite cumulativ, așa cum sunt prevăzute în dispozițiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 republicată.

c) Dacă o persoană împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordin de protecție pe o durată sub maximul prevăzut de lege poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.

d) Care este termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului ce se declară împotriva sentinței civile prin care se dispune admiterea sau respingerea cererii de revocare a ordinului de protecție: 3 zile de la pronunțarea hotărârii sau 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

• Art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; lit. A nr. crt. 6-13 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 27/2006; art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017

Interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în sensul de a lămuri dacă sintagma „indemnizația de încadrare brută lunară avută” la care se referă art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în care sunt incluse drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive privind recalcularea drepturilor salariale prin utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6 – 13 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii DNA și DIICOT, este limitată la nivelul indemnizației lunare pentru anul 2022, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

• Art. 705 alin. (1) Cod procedură civilă; art. 703 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă

Dispozițiile art. 705 alin. (1) Cod procedură civilă se interpretează în sensul că începerea executării silite într-un alt dosar execuțional după ce în primul dosar execuțional a intervenit încetarea executării silite conform art. 703 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă se poate face înlăuntrul termenului prescripție a executării silite, actele de executare silite efectuate în dosarul execuțional anterior au aptitudinea de a întrerupe cursul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, efect întreruptiv ce poate fi valorificat ulterior, instanța de executare neputând verifica împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în cadrul dosarului execuțional anterior, ci doar de la reluarea executării silite.

Materie penală

• Art. 142 Cod procedură penală, art. 148 alin. (3) Cod procedură penală, art. 150 alin. (5) Cod procedură penală

Dacă punerea la dispoziție a infrastructurii necesare, de către C.N.I.C. din cadrul S.R.I., în sensul asigurării condițiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, conform art. 142 Cod procedură penală?

Dacă în procedura prevăzută de art. 148 alin. (3) Cod procedură penală, precum și de art. 150 alin. (5) Cod procedură penală, sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială derogatorie de la dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, în cauză existând un mandat de supraveghere tehnică, emis anterior în temeiul acestor din urmă dispoziții.

• Art. 324 alin. (3) Cod procedură penală; art. 201 Cod procedură penală; art. 200 Cod procedură penală; art. 56 alin. (3) Cod procedură penală; art. 281 alin. (1) lit. b Cod procedură penală; decizia nr. 302/ 2017 a Curții Constituționale; art. 7 alin. (1) și alin. (6) din Ordonanța de urgență nr. 78 din 16 noiembrie 2016 a Guvernului României, aprobată prin Legea nr. 120/2018; art. 56 alin. (3) Cod procedură penală

1. Aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (3) Cod procedură penală – în cauze în care urmărirea penală este obligatoriu a fi efectuată de către procuror – constând în delegarea de către procurorul care efectuează urmărirea penală a efectuării unor acte de urmărire penală către organele de cercetare ale poliției judiciare, este sau nu este condiționată de respectarea dispozițiilor art. 201 Cod procedură penală, cu trimitere la dispozițiile art. 200 Cod procedură penală?

2. În aplicarea dispozițiilor art. 56 alin. (3) Cod procedură penală – cu eventuala incidență a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală, corelate cu decizia nr. 302/ 2017 a Curții Constituționale – este sau nu este limitată delegarea efectuării unui act de urmărire penală, de către procurorul ce efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală, la ipoteza imposibilității efectuării actului de către acesta, sau la un anume volum/proporție a efectuării actelor de urmărire penală prin delegare?

3. Dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (6) din Ordonanța de urgență nr. 78 din 16 noiembrie 2016 a Guvernului României, aprobată prin Legea nr. 120/2018, înlătură efectele dispozițiilor art. 56 alin. (3) Cod procedură penală – eventual corelate cu cele ale art. 201 Cod procedură penală, cu trimitere la dispozițiile art. 200 Cod procedură penală – în sensul că actele de urmărire penală efectuate de către ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din dispoziția procurorului sunt considerate acte de urmărire penală efectuate nemijlocit de către procuror în exercitarea atribuției de efectuare în mod obligatoriu a urmăririi penale, fără alte condiționări în afara efectuării acestora din dispoziția scrisă a procurorului?