Scopul recursului în casaţie. Aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 135/RC/2018

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 433, art. 434, art. 438 alin. (1); NCP: art. 60, art. 61, art. 104 alin. (2), art. 137

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă – Înalta Curte de Casație și Justiție – să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa amenzii aplicată inculpatului A. se situează în limitele prevăzute de lege.

În realitate, inculpatul critică faptul că decizia pronunțată în apel este contrară legii, susținând că instanța de apel a revocat liberarea condiționată și a dispus executarea restului de 420 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 341/2012 a Judecătoriei Costești, definitivă prin Decizia penală nr. 271/2013 a Curții de Apel Pitești, deși l-a condamnat pe inculpat în cauza dedusă judecății la pedeapsa amenzii, astfel că decizia pronunțată în apel contravine dispozițiilor art. 104 alin. (2) C. pen.

Criticile invocate de petent referitoare la faptul că decizia recurată este contrară legii, nu pot fi analizate însă prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat, pedeapsa amenzii fiind în limite legale.

Motivul de recurs formulat de inculpat se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., anterior dispoziții care nu se mai regăsesc însă în actualul cod de procedură penală, art. 438 alin. (1) C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care hotărârile sunt supuse casării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1655/A din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.