Scopul recursului în casaţie. Aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 116/RC/2018

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 433, art. 434, art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12; NCP: art. 60, art. 61, art. 91, art. 137, art. 336 

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. vizează cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Referitor la primul motiv de recurs în casație art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul A. susține că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe – susținând că în cazul de fata nu a existat nici o proba tehnico-științifică care să ateste nivelul alcoolemiei în sânge la momentul opririi în trafic, la orele 2300 din ziua de 06 aprilie 2016 și prin urmare nu se cunoaște nivelul alcoolemiei pentru ora 2300 și totodată exista o probă emisă de INML „Mina Minovici, potrivit cu care calculul retroactiv solicitat pentru ora 2300 nu se poate efectua”, apreciind că fapta este contravenție și nu infracțiune.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

În recursul său, inculpatul invocă Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, potrivit căreia sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională, susținând, în esență că ulterior depistării sale în trafic la data de 06 aprilie 2016, orele 2300, s-au recoltat probe biologice la orele 2347 și 0047 ce au concluzionat în sensul existenței unei alcoolemii de 1,75 și respectiv 1,55 g‰ alcool pur în sânge, astfel că la ora depistării sale, respectiv 2300 avea o alcoolemie sub 0,80 g/l alcool pur și fapta sa constituie contravenție.

Înalta Curte constată că inculpatul pe calea recursului în casație a reiterat apărări susținute și în fața instanței de apel care au fost analizate și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurată.

Astfel, instanța de apel a reținut că, la momentul depistării în trafic în data de 06 aprilie 2016 – ora 2300 acesta avea 0,79 ml/l alcool pur în aerul expirat, la ora 2347 i s-a recoltat prima probă de sânge rezultând o alcoolemie de 1,75 g‰ alcool pur în sânge, iar peste o oră, la 0047, inculpatul avea o alcoolemie în scădere de 1,55 g‰ alcool pur în sânge, ceea ce conduce la concluzia că în momentul depistării în trafic acesta avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, având în vedere și rezultatul etilotestului, fapta sa intrând sub incidența dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen.

În realitate, inculpatul A. solicită pe calea recursului în casație de față să se procedeze la o reapreciere a probatoriului, lucru care nu este posibil, întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte reține că recursul în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este nefondat, instanțele reținând în mod corect în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în momentul conducerii autoturismului și depistării în trafic, inculpatul având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu – zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs în casație art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului, 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată în condițiile art. 91 C. pen., se situează în limitele prevăzute de lege.

Criticile invocate de petent nu pot fi analizate însă prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat, pedeapsa fiind în limite legale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1160 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.