Sărbători

Aud în juru-mi bucuria produsă de ele. De SĂRBĂTORI. N-aș putea zice că nu mă atinge. Că nu produce niciun efect sau că nu mă „mișcă”. O fac! Dar, de unul singur, nu simt, nu le simt atât de intens. Oricum nu așa cum mi-aș dori sau ar merita.

Fiecare avem viața noastră. Bucuriile, tristețile dar și SĂRBĂTORILE noastre. Efectul pe care îl au sunt în strânsă legătură cu tot ce înseamnă viața pe care o avem. Prietenii noștri. Mediul cotidian în care ne desfășurăm.

Cred că SĂRBĂTORILE au o legătură puternică cu trecutul. Cu copilăria. Ca de altfel întreaga noastră viață după ce depășim vârsta cea mai frumoasă! Când vin, ele vin și cu acest trecut. Când le trăim, trăim și clipele acelea speciale. Când ne bucurăm, o facem și pentru fericirea copilăriei.

Mulți dintre noi trăim în aglomerări urbane. Sărbătorile vin cu agitație, cozi în trafic sau la supermarket. Ai nevoie să evadezi în intimitatea casei tale, în mirosul de brad și colinde. Familia, sărbătorile trecute și amintirile din copilărie legate de ele fac totul mai frumos. Bine că am scăpat de petarde. Și de toată nebunia din jurul lor.

Îmi vin în minte amintirea primelor banane verzi din perioada comunistă ținute în căldura camerei ca să devină galbene. Sau gutuile coapte pe pervazul sobei de teracota. Mesele cu toată familia din zilele de sărbători când eram cu toții împreună. Salata de boeuf. Mirosul de foc făcut în sobă. Pârtia de sanie făcută în curte când ninsese foarte mult prin ’87-’88…

Generozitatea unor oameni de sărbători era importantă! Când colindam știam la ce să ne așteptăm și speram să nu se fi schimbat nimic în generozitatea lor față de anul anterior. Unchiul Mitel făcea minuni. Întotdeauna. Era mult peste ce ar fi trebuit.

Când am venit la facultate și am început să câștig primii bani mă întorceam acasă, la țară, încercând să fiu generos cu noile generații de colindători. Nu-mi plăcea că, la noi, în Oltenia se colindă dimineața – nu seara cum mi se părea normal…

Nu înțeleg neapărat toată agitația care le înconjoară. Să cumpărăm, să facem provizii… O înțeleg însă pe cea care presupune să dăruim. Să aducem bucurie. Zâmbete. Mulțumiri.  Îmbrățișări. Nu le exersez însă pe cât ar fi necesar. Trebuie să pun asta pe lista viitoarelor SĂRBĂTORI!!