România de la Antipozi

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Limba română este patria în care ne naștem, în care trăim, este casa noastră, sunt amintirile, este tot ce poate fi mai drag inimii noastre.

Putem pleca oriunde în lume, putem rămâne acolo zile sau ani, ne putem autoexila, dar niciodată nu vom fi singuri, pentru că limba română este prezentă cu noi. E un prieten tainic, care ne însoțește pretutindeni, care știe să ne asculte, cu care, când și când, poți sta la un pahar de vorbă, uitând pentru o clipă că ești printre străini. Chiar și tăcerile noastre vorbesc în limba română. Limba română deschide lacătele celor mai singuratice suflete, întâlnite departe de țară.

Despre limba română și nu numai am vorbit cu Daniel Ioniță, o inimă ce bate pentru limba română la Antipozi.

Legal Point: Care au fost împrejurările plecării din țară?

Daniel Ioniță: În 1978, părinții mei au decis să părăsească paradisul socialist. Familia mea are o istorie religios-politică nefastă, am avut un bunic, doi unchi și un văr primar care au petrecut ani de zile în închisorile din vremea stalinistă din cauza convingerilor religioase. Oricum, în decembrie 1978, familia mea – tata, mama, sora mea mai mică – a plecat din România la Viena și nu s-a reîntors. După anumite peripeții cu autoritățile române din acea vreme, în special Securitatea și serviciul pașapoarte din str. Nicolae Iorga, București, am primit în fine pașaport, iar în aprilie 1980 am părăsit România.

Trebuie să menționez că decizia de a pleca din România nu mi-a aparținut. Pur și simplu, la vârsta de 19-20 de ani, mi-am urmat părinții. Nu pot spune că eram fericit sau nefericit să plec din țară, deși logica dicta că, fiind și eu necombatant pe motiv religios, serviciul militar ar fi putut să mă „verse” și pe mine în penitenciar pentru câțiva ani.

Legal Point: Cum ați ajuns în Australia?

Daniel Ioniță: Am ajuns în Australia via Austria (aproape 2 ani) și Noua Zeelandă (8 ani). Interesant este faptul că eu am fost inițiatorul plecării din Europa înspre zona Pacificului de Sud. Deși vorbeam germana curent (mama avea pe tatăl ei originar din Ardeal și făcuse școala germană, vorbind nemțește cu mine și sora mea), Austria – și Europa de Vest în general – mi s-a părut sterilă. M-a atras Noua Zeelandă, acest lucru confirmând spiritul de aventură. Nu cunoșteam la acea vreme (1981) despre Noua Zeelandă decât că avea trei milioane de locuitori și șaptezeci de milioane de oi, că Edmund Hillary, un stupar neozeelandez, cucerise Everestul pentru prima dată (cu Tenzing Norgay, în 1953) și că echipa de rugby a Noii Zeelande, faimoșii All Blacks, este cea mai bună din lume!

În Australia am decis să rămânem în 1989, și aici ne-am făcut studiile universitare (eu, Psihologie Clinică și de Organizație, soția mea, Educație).

Legal Point: Cărui fapt se datorează pasiunea pentru literatură și în special pentru poezie?

Daniel Ioniță: De când mă știu am avut înclinație pentru cărți și literatură. La vârsta de 5 ani citeam deja relativ fluent. Fiind un cititor avid, iar părinții mei având o bibliotecă mare și complexă (de la clasicii literaturii române la Quintus Rufus, Kafka, Hugo, Dickens, poeți germani în original, poeți ruși și alții în traducere), am avut posibilitatea să mă autoformez. La școală am excelat la Limba și Literatura Română. Moștenesc acestea de la mama mea, cea care a colecționat, în mare măsură, biblioteca prin care m-am dezvoltat în acest sens. Am început să scriu poezie relativ devreme, dar plecarea din România și presiunile strămutării pe cealaltă parte a Terrei au făcut să ajung să fiu publicat relativ târziu, după 40 de ani. Pasiunea mea pentru poezia românească m-a împins la proiectul care a fost îmbrățișat, din fericire, de Editura Minerva, prin redactorul-șef Ana Munteanu, de a realiza Testament – Anthology of Modern Romanian Verse/Testament – Antologie de Poezie Română Modernă, prima antologie coerentă și, zic eu, la un nivel artistic adecvat, prin care 160 de ani de poezie românească și peste 100 de poeți sunt reprezentați în limba engleză, lingua franca pe plan mondial în acest moment al istoriei.

Legal Point: Care sunt pașii pe care îi faceți atunci când traduceți o poezie?

Daniel Ioniță: Ca să poți traduce poezie, trebuie în primul rând să fii poet. Apoi să ai cunoștințe vaste, adânci în ambele limbi și culturi, în special în limba „țintă”, cea în care traduci. Am adăugat cultura pentru că am văzut multe traduceri făcute de traducători faimoși care cunosc excelent limba țintă, dar nu au trăit destul de mult în țara respectivă, și asta se vede. Apropo de asta, cele mai proaste traduceri de poezie pe care le-am întâlnit sunt cele făcute de cadrele academice, de specialiști.

Legal Point: Care credeți că este atuul dumneavoastră față de alți traducători? A traduce o poezie este mult mai greu decât o proză, iar ceea ce am remarcat la dumneavoastră este că ritmul poeziei românești și silabele se simt și în traducere, ceea ce este foarte rar. Cum reușiți aceasta?

Daniel Ioniță: Am amintit deja că, pentru traducător, condiția numărul 1, chiar înainte de cunoștințele limbii în care traduce, este aceea de a fi poet. Dacă se poate, poet bun. Cu sau fără modestie, să concluzionăm că această condiție majoră a fost îndeplinită. Condiția a doua este aceea de a fi integrat în cultura limbii în care traduci pentru o perioadă destul de lungă, care să îți permită să o simți ca un nativ, ca un autohton. Petrecând peste 35 de ani în mediul limbii engleze și având deja o afinitate înnăscută în privința limbilor, a literaturii, a poeziei, am ajuns să pot traduce bine. Problema muzicalității traducerii (a ritmului, fie vădit la poeziile cu ritm, fie interior la poeziile în vers alb) este una importantă și dificilă. Asta pentru că fiecare limbă își are prozodia, sau ritmul/muzicalitatea, proprie. Pe de altă parte, poemul tradus trebuie să fie un poem de sine stătător în limba țintă – adică să placă cititorului, indiferent că acesta știe că poemul este un poem tradus dintr-o altă limbă sau nu! Nu există scuze! Deci ideea poetică, cea semantică, dar și partea estetică trebuie să poată să fie transpuse într-un poem care, pe de o parte, să rămână credincios originalului, iar, pe de altă parte, să provoace același răspuns emoțional-artistic din partea cititorului (în cazul meu, cititor de limbă engleză) precum l-a avut cititorul de limbă română. Sigur, traduttore = tradittore, și deci traducătorul va face compromisuri în mod necesar. Am amintit prozodia, muzicalitatea diferită a limbilor una față de cealaltă. Alt obstacol sunt metaforele și alte procedee și unelte literare. Spre exemplu, în Glossă, Eminescu folosește o metaforă care este foarte clară pentru cititorul de limbă română, dar care, dacă ar fi păstrată identic, ar distruge poezia pentru cititorul de limbă engleză, atât din punctul de vedere al metaforei, cât și al prozodiei.

„Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;”

„Past and future go together,
The two faces of a coin,
You can tell tomorrow’s
weather,
When you learn the two to
join;”

Cititorul român va pricepe imediat semantica și frumusețea poetică a comparației metaforice „Sunt a filei două fețe”. Dar, pentru cititorul de limbă engleză, „the two faces of a paper sheet” sună greoi și distruge „cămașa de forță” a ritmului eminescian în Glossă. Așa că am ales „cele două fețe ale monedei”, o comparație mult mai adecvată în engleză, și semantic, și prozodic. Un alt aspect important când traduci poezie, care se întinde pe o perioadă istorică de peste 160 de ani, precum o face volumul Testament (de la Alecsandri la poeți contemporani, cum sunt Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Lucian Vasilescu sau Mircea Cărtărescu, în total peste 100 de poeți), o provocare dificilă este să poți reda stilul, vocea fiecăruia dintre poeții reprezentați. De la romanticul târziu care este Mihai Eminescu, la oniricul Leonid Dimov și la poezia postmodernă a lui Ioan Es. Pop sau a Martei Petreu, avem de parcurs o suită de drumuri diferite, poezie concepută după planuri, principii și tehnici total diferite. Acest lucru este, probabil, la fel de important și strâns legat de elementele discutate mai sus.

„Ca să poți traduce poezie, trebuie în primul rând să fii poet. Apoi să ai cunoștințe vaste, adânci în ambele limbi și culturi, în special în limba «țintă», cea în care traduci. Am adăugat cultura pentru că am văzut multe traduceri făcute de traducători faimoși care cunosc excelent limba țintă, dar nu au trăit destul de mult în țara respectivă, și asta se vede”.

Legal Point: Care sunt aparițiile editoriale pe care le-ați lansat în România?

Daniel Ioniță: În România mi-au fost publicate, în primul rând, volumele Testament – Antologie de Poezie Română Modernă/Testament – Anthology of Modern Romanian Verse, versiune bilingvă română și engleză, edițiile I și II (în 2012 și, respectiv, 2015), publicate de Editura Minerva, volume realizate de mine ca editor și traducător principal, asistat de lingviștii australieni Eva Foster, Dr. Daniel Reynaud și Rochelle Bews. Apoi, în 2013, tot Editura Minerva mi-a publicat volumul de poezie, proprie de această dată, dar tot bilingv, Agățat Între Stele/Hanging Between the Stars, iar Editura Pim mi-a publicat volumul de poezie (din nou blingv română/engleză) ContraDicție/ContraDiction. Anul acesta, sub egida Academiei Australiano-Române pentru Cultură, volumul Testament – Anthology of Modern Romanian Verse a apărut pe mapamond, în SUA, Marea Britanie, Canada, ca și Australia și Noua Zeelandă, de data aceasta numai în limba engleză. Acest volum a fost lansat în România și Australia (următorul eveniment este la Chicago – SUA, în februarie), cu participarea unor personaje importante ale culturii românești și australiene, cum ar fi actorii Ion Caramitru, Manuela Hărăbor, Ada Condeescu, Clara Vodă, poeți ca Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Aurel Rău, Adrian Popescu, Horia Bădescu, Adrian Munteanu, Laurențiu-Ciprian Tudor, Mihaela Malea Stroe, Vasile Igna, Nora Iuga, Florin Iaru, precum și muzicieni ca Nicu Alifantis, Andrei Păunescu, trupa Totuși, Adrian Ivanițchi, Cătălin Condurache și Sandy Deac. Actorul australian Tug Dumbly a interpretat Glossa lui Eminescu în Parlamentul statului New South Wales și a fost aplaudat cu entuziasm de parlamentari, probabil ceva mai literați decât cei de la București… Țin să menționez că, de acum câteva luni, două poezii ale mele au fost incluse într-o antologie importantă din Australia, All these presences – publicată de cea mai influentă editură de poezie din această țară, Puncher & Wattmann – antologie care apare o dată la 2 ani, incluzând nume proeminente de poeți australieni precum Jean Kent, David Musgrove, Les Murray, Judith Beveridge.

Legal Point: De ce România? Ce sunteți dumneavoastră, domnule Daniel Ioniță, român, neozeelandez, australian?

Daniel Ioniță: O întrebare grea! Sigur, am fost, sunt și voi rămâne român. Dar asta nu exclude faptul că sunt și australian, și parte din inima mea a rămas și în Noua Zeelandă – țin cu All Blacks la rugby! Nu compartimentez aceste identități, mai degrabă le sintetizez. Dar, din punct de vedere al poeziei, uneori sunt inspirat să scriu în limba română, iar uneori în limba engleză. Cam fifty-fifty.

Legal Point: Care sunt proiectele în lucru care vă ocupă timpul acum?

Daniel Ioniță: Sunt pe cale de a preda două volume de poezie caselor de editură. Am finalizat volumul în limba engleză – The Cannibals of my Poetic Subconscious (Canibalii subconștientului meu poetic) – care va fi publicat curând de Editura Puncher & Wattmann la Sydney. Apoi, am un volum aproape gata, de data asta în limba română, Insula Cuvintelor de Acasă, care va apărea în 2017, editat de Editura Minerva. După cum vedeți, am încheiat faza volumelor proprii bilingve. În afară de asta, mă pregătesc pentru a șaisprezecea expediție în munții Himalaya, în Nepal, o altă pasiune a mea, în aprilie 2017. Vă invit să veniți cu mine!

Legal Point: Mulțumesc pentru invitație, sună provocator, dar vom vedea ce ne rezervă viitorul. Cum caracterizați Australia în câteva cuvinte, juridic, politic, economic?

Daniel Ioniță: Australia este o țară stabilă din punct de vedere juridic, care copiază în mare parte sistemul britanic, deși Australia nu mai este de mult colonie a Marii Britanii. Este un stat de drept. Spre deosebire de sistemul juridic din România, în Australia precedentul este important. Deci tribunalul și judecătoriile iau în considerare alte decizii și interpretări care s-au mai dat în trecut, de alte minți luminate, cu privire la cazuri similare din trecut. Legea este în general respectată de marea majoritate a populației, în mod intrinsec, fără să stea cineva să supravegheze. Asta poate părea surprinzător, dacă ținem cont că o parte semnificativă a populației australiene se trage din strămoși care au fost condamnați de drept comun, exilați în Australia cu aproximativ 200 de ani în urmă. Dar sistemul politic bicameral, precum Westminster, oarecum modificat, ca și educația adecvată, un sistem medical relativ bun, o infrastructură bună, toate acestea bazate, să nu uităm, pe resurse minerale și agricole bogate, fac ca Australia să fie o țară stabilă economic, politic și juridic.

Legal Point: Cum se vede România din depărtarea la care locuiți?

Daniel Ioniță: De la distanță, România se vede frumos. Venim în țară în fiecare an și petrecem o bună parte din concediu aici. Condițiile turistice de cazare și servicii s-au îmbunătățit mult în ultimii 10 ani. Chiar am „ghidat” un grup de prieteni australieni care au rămas profund și plăcut impresionați de România. Cu privire la situația politică, nelocuind în România, îmi e greu să mă pronunț. Dacă aș face-o, orice locuitor al României ar avea dreptul să întrebe: „Ce știe Daniel Ioniță, care vine aici ca turist?”. Totuși, fiindcă interviul este cu o revistă cu tematică juridică, trebuie să vă mărturisesc că sunt uimit (în mod neplăcut de această dată) că în România este posibil ca la alegeri să candideze politicieni cu dosare penale! Este ceva între ireal și ridicol. În Australia, dacă un politician este acuzat de corupție și cazul ajunge în fața instanței, cazul nefiind încă judecat (deci fără să se fi pronunțat vreo sentință), politicianul respectiv demisionează imediat sau se autosuspendă până se pronunță tribunalul. Dacă este găsit nevinovat, de cele mai multe ori poate continua cariera politică. Dar nu există să aibă cumva vreun rol politic sau să candideze la vreo funcție, fie ea federală, statală, sau locală, atât timp cât cazul împotriva lui se derulează în instanță.

DE CE NU-MI VII – Mihai Eminescu 

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu,
De sânul tău, de sânul tău!

Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

(din volumul Testament – Anthology of Modern
Romanian Verse, versiune bilingvă, ediția a II-a –
Daniel Ioniță, Editura Minerva, 2015)

WHY WON’T YOU COME – Mihai Eminescu,
reinterpretat în limba engleză de Daniel Ioniță

See how the swallows flee our town,
Dead walnut leaves are shaken down,
The vineyard’s frosty now, and glum –
Why won’t you come, why won’t you come?

Pray fall again in my embrace,
And ardent I’ll behold your face,
I’d sweetly lay my head to rest,
Upon your breast, upon your breast!

Remember how in times gone by,
We walked together you and I,
I’d lift you up into my arms
So many times, so many times!

The world is full of lovely girls
With fiery eyes which shine like pearls
But be they angels to my view,
They are not you, they are not you!

You brighten up my day and night
And take my soul to sweet delight,
Beside you, stars have lost their sheen,
My lovely queen, my lovely queen!

Late autumn now arises gray,
Dead leaves are falling in our way,
The meadows play a sad old strum…
Why won’t you come, why won’t you come?

(din volumul Testament – Anthology of Modern
Romanian Verse, versiune bilingvă, ediția a II-a –
Daniel Ioniță, Editura Minerva, 2015)

Mona Lisa – Daniel Ioniță

Dă-mi mâna din sufletul tău, Mona Lisă,
Și hai să fugim din muzee scorțoase,
Când lumea-i afară în carne și oase,
Cu soare, și ploaie, și flori de caisă.

De sute de ani agățată-n perete,
În van așteptând leonarzi să sosească,
Te mângâi când tonții și alți gură-cască,
Ticsiți ca orbeții, îți azvârl epitete.

Privirea ți-e zâmbet sau ură mocnită,
Cum marii docenți se tot țin să explice,
Dar ce rost au vorbe – distinse, mojice…
Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită?

Te-aștept până-n seară la crâșma din drum,
Cea plină cu lume în carne și oase,
Desprinde-te astăzi din Luvruri scorțoase
Și mâine ne-om pierde în zarea de fum.

(din volumul Agățat Între Stele –
Daniel Ioniță, Editura Minerva, 2013)

Mona Lisa – Daniel Ioniță

Just give me your hand, Mona Lisa, and flee;
leave moldy museums to quibble and moan –
the world waits outside, made of flesh and of bone,
with rain and with sunshine, with mountains and sea.

For hundreds of years you have hung on this wall,
in hope Leonardo will somehow appear
while loafers and fools gave you praises or smear
and packed like sardines, they remained in your thrall.

Your gaze speaks a playful or insolent tale –
as thousands of critics are wont to explain –
but what matter words, be they wise or mundane,
when up on this wall hangs your heart, by a nail?

I’ll wait till the evening at the inn down the lane,
that’s crowded with people of flesh and of bone;
leave stuffy old Louvres to quibble and moan,
and we’ll dance in the sunshine and run in the rain.

(din volumul Hanging Between the Stars –
Daniel Ioniță, Editura Minerva, 2013)