Roba și judecătorul ei

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Motto:

„Cu judecători buni, legile cele mai nedrepte pot găsi o aplicare utilă;

cu judecători răi, legile bune și drepte nu pot da decât rezultate rele”.

(Platon)

Deși am acceptat să scriu acest panseu cu o oarecare ușurință, pornind de la tema generoasă a ideii de Justiție, am știut pe loc că nu-mi va fi deloc ușor. Și cum poate părea paradoxal ca ideea de Justiție să trezească sentimente de tristețe și de deznădejde, în loc de a releva, așa cum spunea Djuvara, „adevăruri intelectuale și adevărate stări de conștiință”, în realitatea sumbră ce ne înconjoară, Justiția trebuie să rămână totuși în căutarea idealului Dreptului.

Astfel, prin rândurile ce urmează, voi încerca să conturez semnificațiile uneia dintre cele mai puternice simbolistici ale ideii de justiție, respectiv roba de judecător. Ne-am întrebat vreodată ce semnifică roba judecătorului, ce reprezintă modelul și culoarea ei, ce profunde reverberații trebuie să lase în sufletul și mintea judecătorului?

La prima vedere, roba de judecător reprezintă doar o haină confecționată din stofă de culoare neagră, cu o croială largă, care acoperă ținuta obișnuită a judecătorului. Nu de puține ori însă am auzit că este incomodă și încurcă, în sensul că vara ține cald, iar iarna nu se așază bine peste haine. Am întâlnit alteori lamentarea că mânecile largi deranjează ori gulerul tunică stânjenește, fiind prea îngust, împiedicând posesoarea să-și exhibe mult prea pretențioasa și exclusivista cămașă purtată pe sub robă.

Cu toate acestea, roba reprezintă o obligație legală, un însemn distinctiv al profesiei, perspectivă din care toți judecătorii trebuie să o poarte. Roba trebuie să fie curată și călcată, să aibă o țesătură impecabilă și să fie încheiată la gât. O robă neîngrijită și descheiată, fluturând necontrolat și purtată dezordonat îl privează pe purtătorul ei de respectul pe care trebuie să îl acorde sieși și profesiei.      

Roba însă, în general, reprezintă mai mult decât o simplă haină, reprezintă o haină de ceremonie, ceea ce, în cazul judecătorului se poate traduce în ceremonia adevărului și în săvârșirea dreptății. Dreptatea se află în ordinea necesității spirituale a omului, astfel că, dacă aceasta dispare sau este alterată, sufletul omului se clatină (Dan Puric). De aceea, roba pe care o îmbracă judecătorul are mai mult decât semnificația simplistă de haină, fiind simbolul aflării adevărului și împlinirii sentimentului de dreptate.

Croiul și mânecile largi reprezintă o stare de libertate, de independență și de creativitate atât de necesare în actul de înfăptuire a justiției, căci a lucra în slujba justiției presupune o conștiință curată și neatârnată, înseamnă un mecanism de gândire critică și nealterată.

Culoarea neagră a robei reprezintă modestia celui ce o poartă și simbolul supunerii față de Dumnezeu. Negrul simbolizează formalismul, seriozitatea și puterea, semnifică și capacitatea celui ce îl poartă de a descoperi misterul și de a afla adevărul.

Culoarea neagră este și semnul demnității și realismului, coordonate pe care actul de justiție trebuie să se situeze.

Roba mai simbolizează solemnitate, conferind actului săvârșit de judecător sobrietatea și seriozitatea de care trebuie să se bucure. Ceremonialul aflării adevărului trebuie să se circumscrie unui cadru auster, simplu și concis, iar roba judecătorului imprimă părților și tuturor participanților la proces sentimentul de respect și moderație pe care aceștia trebuie să-l manifeste.

Roba întruchipează și o figură de autoritate și de putere, căci misiunea naturală a judecătorului este aceea de a împărți dreptatea, recunoscând fiecăruia dreptul pe care îl are.

„Doamne! Eu sunt unica ființă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei. În fața mea persoanele se înclină; la cuvântul meu ele aleargă; la vorbele mele ele ascultă; poruncilor mele ele se supun; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau își părăsesc bunurile lor. La semnul meu ușile se închid în urma condamnatului, sau se deschid pentru libertate. Sentința mea poate schimba sărăcia în belșug și bogăția în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieți. Înțelepți sau ignoranți, bogați sau săraci, bărbați sau femei, cei care se vor naște, copiii, tinerii, nebunii și muribunzii, toți sunt supuși, de la naștere și până la moarte, legii pe care eu o reprezint și justiției pe care o simbolizez”. („Rugăciunea unui judecător”, unul dintre Pandectele din Codex Iustinianus – 533, publicată în anul 1921 în „Pandectele Săptămânale”, în traducerea din franceză a dr. George Surdu).

Asumarea și responsabilitatea sunt alte două semnificații profunde ale robei și judecătorului ei, căci, fiind înzestrat cu o atât de mare și cuprinzătoare autoritate și putere de impunere, judecătorul trebuie să dea expresie și măsură responsabilității ce atârnă pe umerii săi. Astfel, judecătorul trebuie să fie vrednic de înalta misiune recunoscută, să nu fie ispitit de măreția acesteia și să nu se lase copleșit de orgoliu sau de mândrie.

Roba judecătorului trebuie să fie o manta incoruptibilă și cuvântul său să indice calea dreptății și adevărului. Prin urmare, actul săvârșit de judecător aduce după sine o grea și necesară asumare și răspundere, iar odată îmbrăcată roba, judecătorul devine cel care luminează, clarifică, alină și însuflețește, purtând responsabilitatea celor care cu credință și speranță au călcat în fața sa.

Roba reprezintă și unul dintre cele mai puternice angajamente, acela de a susține Constituția și legile țării. Este o obligație și o promisiune și, odată îmbrăcată, roba îl transformă pe judecător în robul legii, arbitrariul și bunul plac rămânând în afara acestui veșmânt. Astfel de angajamente dau expresie și ideii de patriotism, roba fiind și unul dintre însemnele devotamentului judecătorului față de țară și oamenii ei.

Dincolo de toate acestea, roba de judecător întruchipează multă muncă și învățătură, dar și principii morale solide. Fără o serioasă, continuă și constantă pregătire profesională, judecătorul nu poate răspunde rolului său, căci „ignoranța este soră cu dependența și cu supunerea degradantă, cu prăpastia necunoașterii și cu încălcarea legii” (Viorel Mihai Ciobanu).

O pregătire profesională solidă reprezintă, așadar, o garanție pentru judecător de independență atât exterioară, cât și interioară și care îl pune la adăpost de orice fel de pasiune, pornire ori prejudecată care ar putea să-i împieteze decizia. Iar valorile și principiile morale au nu numai rolul de a ghida activitatea judecătorului, ci și pe acela de a inspira și motiva în a înfăptui un act de justiție corect. Prin urmare, judecătorul datorează funcției sale timpul, energia, cunoștințele și experiența sa.

Roba reprezintă însă și autoritatea morală necesară exercițiului funcției de judecător, conferind profesiei demnitatea de care trebuie să se bucure. Demnitatea înseamnă păstrarea simțului valorii și credinței, înseamnă să fii om. Înseamnă ca fiecare să-și merite propria viață, locul și rolul său, să fie bun și drept și se măsoară în valoarea pe care o produce fiecare.

Ca judecător, demnitatea trebuie să fie o valoare intrinsecă profesiei și presupune a-l trata pe cel care se află în fața sa cu respect, a-i acorda însemnătatea cuvenită, a nu se lăsa mânat de prejudecăți, patimi și pasiuni.

Demnitatea în funcția de judecător înseamnă și verticalitate și intransigență, fără ca aceasta să reprezinte inflexibilitate. Demnitatea înseamnă consecvență și încredere în sine, înseamnă reguli stricte și alegeri selective.

Tot astfel, roba de judecător nu trebuie să lase loc jocurilor și intereselor meschine, flexibilităților duse până la anihilarea propriilor idei, credințe și principii, mediocrităților, răutăților și lipsei de omenie. Servilismul și umilința, alte chipuri hidoase și distructive ale lipsei de demnitate, clatină omul în limitele lui cumplite și îndepărtează judecătorul de la desăvârșirea spre care trebuie să tindă.

Înțelepciunea și erudiția, noblețea, distincția și eleganța sunt, așadar, valori ce susțin demnitatea în profesie, acestea fiind forța judecătorului în rolul pe care îl îndeplinește. Roba reprezintă, deci, însemnul și demnitatea profesiei, emblema judecătorului, scutul și puterea acestuia.

Roba mai semnifică echilibru, curaj, obiectivitate, înțelegere și îngăduință, iar abstractul rece al justiției trebuie să urmeze calea omeniei, bunătății și empatiei. Tot ceea ce se întâmplă în afară acestor dimensiuni face să se piardă din calitatea omului și, implicit, a judecătorului. Oameni făuritori de dreptate la comandă fac să înghețe ideea de justiție, de evoluție și de dreptate. Fiat justitia ne pereat mundus („să se facă dreptate, ca să nu piară lumea!”), aceasta trebuie să fie adevărata ipostază a dreptului, iar nu fiat justitia et pereat mundus („să se facă dreptate chiar de-ar fi să piară lumea!”), expresie a justiției duse la absurd, când practic aplicarea legii produce efectul contrar celui urmărit de legiuitor.

Roba este cortina ce aduce armonia socială, echilibrul, pacea și bunăstarea, este speranța, adevărul și dreptatea.

Doresc, așadar, colegilor judecători, ce săvârșesc actul de justiție, să fie purtătorii acelor robe care sunt capabile să reverse peste sala pașilor pierduți excelența, înțelepciunea și iubirea de oameni, ca forță elementară a justiției.