RIL: Art. 6 alin. (7^1) O.G. nr. 12/2008, art. 18 alin. (8) O.G. nr. 18/2009 și art. 17 O.G. nr. 2/2001

18 feb. 2015
3 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 5 (3 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 3930

Despre

  • ÎCCJ - Complet RIL
  • Comunicat de presă din 16.02.2015
  • Art. 18 alin. (8) din O.G. nr. 18/2009
  • Art. 17 din O.G. nr. 2/2001

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Conform comunicatului de presă din data de 16 februarie 2015, ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii a soluționat două recursuri în interesul legii, cu privire la dispoziții din O.G. nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, respectiv O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului și dispoziții din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 5/2015

ÎCCJ, prin Decizia nr. 5/2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța.

SMART LAW CONFERENCES. Psihologia judiciară în procesul penal

Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (71) O.G. nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului (M. Of. nr. 81 din 1 februarie 2008, cu modif. ult.), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008 (M. Of. nr. 707 din 17 octombrie 2008), ulterior abrogată prin O.G. nr. 18/2009, respectiv art. 18 alin. (8) din O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului (M. Of. nr. 601 din 31 august 2009; cu modif. ult.), aprobată prin Legea nr. 103/2012 (M. Of. nr. 453 din 6 iulie 2012), cu compl. ult., prin raportare la art. 38 și art. 159 din Codul muncii.

Art. 6 alin. (71) O.G. nr. 12/2008 prevedea: „Obligația prevăzută la alin. (7) lit. b) [«obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat»] se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă”.

 Art. 18 alin. (8) din O.G. nr. 18/2009 prevede: „Obligația prevăzută la alin. (7) [«Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care promovează concursul de rezidențiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în rezidențiat. Prin acest contract se prevede obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat»] se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din  Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă”.

Art. 38 Codul muncii dispune: „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.

Art. 159 Codul muncii prevede următoarele:

(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

(3) La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală”.

Astfel, ÎCCJ a decis:

Sintagma „cheltuieli de personal” nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, încheiat în condițiile art. 196 alin. (2) din Codul muncii.

 

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 6/2015

ÎCCJ, prin Decizia nr. 6/2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului.

Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001; cu modif. ult.) privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 (M. Of. nr. 268 din 22 aprilie 2002), cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 (rep. M. Of. nr. 316 din 30 aprilie 2014) privind semnătura electronică.

Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Art. 4 pct. 1-4 din Legea nr. 455/2001 dispune: „În înțelesul prezentei legi:

1. date în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice;

2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;

3. semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;

4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă”.

Art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevede: „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.

Astfel, ÎCCJ a decis:

Procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) [„Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”] din O.G. nr. 15/2002 (M. Of. nr. 82 din 1 februarie 2002; cu modif. ult.) privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002 (M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2002; cu modif. și compl. ult.), încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din respectivul act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

RIL: Art. 6 alin. (7^1) O.G. nr. 12/2008, art. 18 alin. (8) O.G. nr. 18/2009 și art. 17 O.G. nr. 2/2001 was last modified: februarie 18th, 2015 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter