RIL: art. 431 alin. (1) NCPP, art. 215 alin. (8) NCPP, art. 50 alin. (2) Legea 10/2001, art. 285^1 O.U.G. nr. 34/2006

Despre

Recurs în interesul legii
Art. 431 alin. (1) NCPP
Art. 215 alin. (8) NCPP

Conform comunicatului de presă din data de 19 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii – a soluționat două recursuri în interesul legii, cu privire la dispoziții din Codul de procedură penală.

Decizia nr. 3/2015: Codul de procedură penală

Prin Decizia nr. 3/2015, ÎCCJ admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală publicată în M. Of. nr. 486 din 15.07.2010).

Art. 431, la alin. (1), prevede: „Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părțilorˮ.

Astfel, Curtea a decis că:

Admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează în cameră de consiliu, fără citarea părților, cu participarea procurorului.

Decizia nr. 4/2015: Codul de procedură penală

Prin Decizia nr. 4/2015, ÎCCJ, admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală.

Art. 215, la alin. (8) dispune următoarele: „În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatuluiˮ.

Astfel, Curtea a decis că:

În cursul urmăririi penale, competența de a dispune impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat alte două recursuri în interesul legii, privind dispoziții din Legea nr. 10/2001 și dispoziții din O.U.G. nr. 34/2006.

Decizia ÎCCJ nr. 1/2015: Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

Prin Decizia nr. 1/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. (2) și 50¹ alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (republicată în M. Of. nr. 789 din 2.09.2005), cu modificările și completările ulterioare.

Art. 50, la alin. (2), stabilește următoarele: „Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbruˮ.

Art. 50¹, la alin. (1) prevede următoarele: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluareˮ.

Astfel, Curtea a decis că:

Instanța de judecată învestită cu soluționarea unei cereri în plata prețului de piață, întemeiată pe prevederile art. 50¹ alin. (1) din Legea nr. 10/2001, poate acorda reclamantului prețul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului (M. Of. nr. 279 din 29 noiembrie 1995; cu modificările ulterioare), în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 numai dacă s-a formulat un capăt de cerere distinct în acest sens.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Decizia nr. 2/2015: O.U.G. nr. 34/2006

Prin Decizia nr. 2/2015 ÎCCJ admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.

Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 285¹ raportat la art. 287¹⁷ alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (publicată în M. Of. nr. 418 din 15.05.2006), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006 (publicată în M. Of. nr. 625 din 20.07.2006, cu rectificare în M. Of. nr. 662 din 1.08.2006) cu modificările și completările ulterioare.

Art. 285¹ stabilește: „Plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu se taxează cu 50% din sumele prevăzute la art. 287¹⁷ˮ.

Art. 287¹⁷, la alin. (2), prevede: „Cererile neevaluabile în bani se taxează cu 4 leiˮ.

Astfel, Curtea a decis că:

Plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor se taxează cu 50% din suma prevăzută la art. 287¹⁷ alin. (2).

RIL: art. 431 alin. (1) NCPP, art. 215 alin. (8) NCPP, art. 50 alin. (2) Legea 10/2001, art. 285^1 O.U.G. nr. 34/2006 was last modified: ianuarie 21st, 2015 by Redacția ProLege