Rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Contestație la executare respinsă ca nefondată

• Legea nr. 146/2006: art. 4
• NCP: art. 205 alin. (1)
• NCP: art. 210 alin. (1) lit. a)
• NCP: art. 213 alin. (2)
• NCP: art. 275 alin. (2)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 367 alin. (1)
• NCP: art. 38
• NCP: art. 39 lit. b)
• NCP: art. 6

Prin Sentința penală nr. 60/F din 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 156 alin. (1) și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 (republicată) rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., s-a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. (…), astfel cum a fost completată, cu privire la punerea în executare a Sentinței penale nr. 66/F din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 30 aprilie 2019), prin care s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 2/2014 din data de 18 iulie 2014 a Curții cu Juri din Messina (modificată prin Sentința penală nr. 4/2015 din data de 30 iulie 2015 a Curții de Apel cu Juri din Messina, rămasă definitivă la data de 16 mai 2016) și transferarea acestuia într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare, din care a fost dedusă perioada executată, începând cu data de 07 august 2015 până la zi.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 283 din 21 mai 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport cu criticile invocate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prioritar, Înalta Curte amintește că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, la momentul recunoașterii Sentinței penale nr. 2/2014 din data de 18.07.2014 pronunțată de Curtea cu Juri din Messina, modificată prin Sentința penală nr. 4/2015 din data de 30.07.2015 a Curții de Apel cu Juri din Messina, definitivă la data de 16.05.2016, instanța română competentă să aplice în cauză dispozițiile Legii nr. 302/2004 a analizat problema adaptării pedepsei la care a fost condamnat cetățeanul român A. și a soluționat acest aspect, constatând că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare italiene este compatibilă ca natură și durată cu legislația română; s-a avut în vedere că persoanei condamnate i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în scopul comiterii de infracțiuni finalizată la reducerea în sclavie și la exploatarea de prostituție, prevăzută de art. 416 alin. (1) – (6) C. pen. italian, reducerea și menținerea în sclavie și servitute cu agravanta de transnaționalizare, prevăzută de art. 110. 81, 112 alin. (1), 600 alin. (1), (2), (3) C. pen. italian și art. 4 din Legea nr. 146/2006, exploatarea de prostituție cu agravanta de transnaționalizare prevăzută de art. 81, 110, 112 alin. (1) C. pen. italian, art. 3 alin. (1), (4) și 5, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 75/1958 – art. 4 din Legea nr. 146/2006, infracțiuni pentru care există corespondent în legislația penală română, respectiv constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (2) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 C. pen., tratamentul sancționator fiind, așadar, cel prevăzut pentru concursul de infracțiuni, respectiv art. 39 lit. b) C. pen.

Așadar, atât în considerentele, cât și în dispozitivul Sentinței penale nr. 66/F din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 30 aprilie 2019), au fost indicate, în mod expres, infracțiunile pe care instanța română le-a constatat a fi corespondente potrivit legii penale române, celor pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului în Italia și, de asemenea, a fost menționată încadrarea juridică a acestora în raport cu prevederile noului C. pen., reținut, astfel, în mod implicit, ca lege penală mai favorabilă.

Pentru a obține reducerea cuantumului pedepsei rezultante de 14 ani închisoare, pe care o execută, în continuare, într-un penitenciar din România, contestatorul a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei și Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia dispozițiile art. 6 alin. (1) din noul C. pen. sunt aplicabile și cu privire la hotărârea de condamnare pronunțată de un alt stat față de cetățenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Verificând dacă norma legală evocată și, implicit, Decizia nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aplicabilă situației juridice a contestatorului, Înalta Curte constată că după rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaștere a condamnării pronunțate în străinătate nu a intervenit o lege care să prevadă pedepse mai ușoare pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, pentru a permite instanței să reconsidere concluzia la care s-a ajuns prin Sentința penală nr. 66/F din 18 martie 2019 a Curții de Apel București, în sensul că pedeapsa aplicată în străinătate este compatibilă ca natură și durată cu legislația română.

Recunoașterea hotărârii definitive de condamnare a contestatorului a fost pronunțată după intrarea în vigoare a noului C. pen., chestiunea adaptării pedepsei aplicate de autoritățile italiene fiind analizată de instanța română având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (închisoarea de la 1 la 5 ani), trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (închisoarea de la 3 la 13 ani), proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (2) din C. pen. (închisoarea de la 3 la 10 ani) și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. (închisoarea de la 1 la 7 ani), având în vedere și sporul de o treime aplicabil în mod obligatoriu conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.. Aplicarea art. 6 C. pen. implică apariția unei legi noi, ulterioare rămânerii definitive a acestei hotărâri, care să prevadă pedeapse mai ușoare pentru aceleași infracțiuni, situație care nu se regăsește în cauză.

În consecință, Înalta Curte apreciază justă soluția primei instanțe asupra capătului de cerere ce face obiectul contestației, având în vedere că prin hotărârea de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare, pronunțată la data de 18 martie 2019, chestiunea referitoare la adaptarea pedepsei aplicate în statul de condamnare a fost analizată și rezolvată definitiv, având autoritate de lucru judecat.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 60/F din 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.