Revizuirea pentru hotărâri definitive potrivnice, după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018

4 dec. 2019
Articol UJ Premium
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1041

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Prezentare

Codul de procedură civilă adoptat în anul 2013 prevede cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice, modificând forma textului din Codul de procedură civilă de la 1865. Astfel, acesta din urmă reglementa posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate iar noul cod reglementează revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Deși noua formă a textului se referă la autoritatea de lucru judecat fără distincție între efectul său pozitiv și cel negativ, față de jurisprudența dezvoltată pe baza textului vechi, care avea în vedere exclusiv efectul negativ al autorității de lucru judecat, și după anul 2013 instanțele au considerat că revizuirea pentru acest temei vizează aceeași situație.

Argumentul de text venea din art. 513 alin. (4) C. pr. civ. care menținea aceeași soluție a codului anterior, potrivit cu care dacă instanța încuviința cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea anula cea din urmă hotărâre, ceea ce făcea ca singura soluție posibilă să fie anularea acestei a doua hotărâri, iar nu rejudecarea cauzei ținând seama de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Legea nr. 310/2018 adaugă la soluțiile posibile atunci când cererea de revizuire se admite în cazul hotărârilor definitive potrivnice, prevăzând că se va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, se va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

 

2. Revizuirea în noul Cod de procedură civilă, inițial și după adoptarea Legii nr. 310/2018

Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 C. pr. civ.

Autoritate de lucru judecat dobândește, în temeiul art. 430 alin. (1) C. pr. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și hotărârea care statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident procedural, care – odată lămurit – nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, dar și considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Chiar dacă hotărârea nu soluționează fondul, ci numai un aspect prealabil al acestuia, trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat a chestiunii tranșate cu consecințe asupra unei noi sesizări a instanței cu o nouă cerere prin care să se tindă la obținerea unei soluții contrare celei dintâi. Dacă prima hotărâre soluționează fondul, a doua, care dispune respingerea cererii pe un considerent procedural, altul decât autoritatea de lucru judecat, nu trebuie să fie menținută.

De asemenea, lămurirea unui aspect care evită antamarea fondului în prima hotărâre determinând respingerea cererii, cum ar fi, de pildă, decăderea sau prescripția, trebuie să se impună cu autoritate de lucru judecat într-o nouă procedură, astfel că o a doua hotărâre, de data aceasta asupra fondului, trebuie înlăturată. Fondul poate fi reprezentat de un aspect specific în funcție de procedura urmată, astfel că, dacă se pune problema parcurgerii procedurii necontencioase, art. 535 C. pr. civ. nu se va putea opune acestei revizuiri, fondul cererii fiind reprezentat de lămurirea unui aspect care nu ține însă de stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană.

Lucrul judecat la care se referă art. 430 și art. 431 C. pr. civ. vizează atât aspectul negativ al autorității de lucru judecat, în sensul că o instanță nu mai putea fi sesizată cu o cerere în care se regăsește tripla identitate de părți, obiect și cauză, cât și aspectul pozitiv, în sensul că o chestiune lămurită într-o hotărâre anterioară se impune într-o procedură ulterioară și nu ar putea fi contrazisă de soluția pronunțată de instanță într-un litigiu viitor între aceleași părți, dar cu privire la alte aspecte, în care nu se regăsește tripla identitate.

Hotărârea la care se referă textul trebuie să fie în mod obligatoriu un act jurisdicțional, însă nu trebuie neapărat să soluționeze fondul cauzei, noul Cod de procedură civilă extinzând această ipoteză și la hotărârile care nu evocă fondul [art. 509 alin. (2) C. pr. civ.].

Autoritatea de lucru judecat provizorie se recunoaște de la momentul pronunțării hotărârii susceptibile de apel sau de recurs, însă, ipoteza de revizuire în discuție are în vedere autoritatea de lucru judecat „definitivă”. Astfel, textul prevede că hotărârile potrivnice sunt definitive, implicit prima are acest caracter, intrând în autoritate de lucru judecat, nemaiputând fi contrazisă de o altă hotărâre. În mod cert, în situația în care cea de-a doua hotărâre este susceptibilă de o cale de atac de reformare, autoritatea de lucru judecat poate fi discutată, astfel că soluția din cea de-a doua pricină poate fi determinată de analiza acestei excepții, ceea ce va înlătura ipoteza de revizuire. Ca atare, ambele hotărâri consecutive trebuie să fie definitive, în sensul că acestea nu mai pot fi atacate cu recurs.

De asemenea, legea cere ca hotărârile definitive să fie potrivnice, adică să dispună soluții diferite cu privire la aceleași părți și aceeași pricină, cu consecința că, de principiu, revizuirea nu este admisibilă, dacă ambele hotărâri dispun în același mod.

Original Black Friday pe UJmag.ro!

Rațiunea pentru care s-a instituit cazul de revizuire, constând în special în posibilitatea executării unor hotărâri potrivnice, nu susține admisibilitatea revizuirii celei de-a doua hotărâri, dacă aceasta nu o contrazice pe prima. Însă, cel puțin în cazul triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două pricini, cea de-a doua hotărâre nu trebuia să fie pronunțată, încălcarea efectului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive anterioare afectând eficiența justiției și prestigiul acesteia, încălcând o prevedere de ordine publică, astfel că, deși textul nu prevede, s-ar impune ca și în cazul în care între cele două hotărâri nu există contradicție să se poată dispune desființarea celei de-a doua hotărâri. Dacă, însă, prima hotărâre și-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripție față de dispozițiile art. 706 alin. (1) raportat la art. 707 alin. (2) C. pr. civ., iar partea formulează a doua cerere pentru obținerea unui nou titlu executoriu, respectiv o altă hotărâre judecătorească întemeiată pe aceeași situație, atâta vreme cât termenul de prescripție al dreptului la acțiune nu s-a împlinit sau cererea are caracter imprescriptibil, nu se pune problema încălcării autorității de lucru judecat, deoarece codul prevede expres acest lucru.

Textul este, prin urmare, incident atunci când au fost pronunțate, de regulă, două hotărâri definitive, a doua încălcând autoritatea de lucru judecat a celei dintâi. Astfel, pentru încălcarea autorității de lucru judecat este necesar, în situația efectului negativ al lucrului judecat, ca hotărârile să fi fost pronunțate în aceeași pricină, respectiv între aceleași părți, cu privire la același obiect și pentru aceeași cauză, fiind regăsite condițiile autorității de lucru judecat, așa cum sunt ele definite în art. 431 alin. (1) C. pr. civ. și dezvoltate în jurisprudența elaborată în aplicarea art. 1201 C. civ. din 1864.

În ce privește lucrul judecat anterior și efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, care nu presupune o identitate de acțiuni, ci o identitate a aspectului litigios, în a doua cauză se impune ca hotărârea să țină seama de ceea ce s-a statuat anterior. Astfel, cel interesat va putea opune chestiunea asupra căreia s-a statuat definitiv anterior și care are legătură cu pricina în curs, admisibilitatea revizuirii depinzând de modul concret în care procedează instanța, deoarece numai dacă nu analizează chestiunea ridicată va putea fi exercitată revizuirea. Dacă se reține că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, această dezlegare nu deschide calea revizuirii, pentru că tocmai inexistența autorității de lucru judecat intră în autoritatea de lucru judecat. Dacă se constată că este incidentă autoritatea de lucru judecat atunci cea de-a doua hotărâre va ține seama de prima și nu se poate reține o contradicție între hotărâri.

Nu este admisibilă revizuirea dacă cele două hotărâri s-au pronunțat în același dosar, ca urmare a parcurgerii celor două cicluri procesuale integrale prevăzute de dispozițiile art. 480 alin. (3) și art. 498 alin. (2) C. pr. civ., în aceste situații hotărârile anterioare fiind desființate prin intermediul căilor de atac de reformare.

Textul nu limitează ipoteza revizuirii la două hotărâri, rezultând că este posibil să fie și mai multe de două, următoarele încălcând autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

În autoritate de lucru judecat intră dispozitivul hotărârii și considerentele pe care se sprijină, astfel că orice contrarietate, determinată printr-o hotărâre ulterioară, poate fi înlăturată pe calea revizuirii.

Atunci când considerentele nu sprijină dispozitivul, ele nu intră în autoritatea de lucru judecat. De asemenea, este posibil ca între cele două hotărâri să existe contradicție, atât în dispozitive, cât și în considerente, fără a fi întrunită tripla identitate de elemente. Dacă există două hotărâri statuând asupra aceluiași aspect, cu încălcarea autorității de lucru judecat, revizuirea este admisibilă indiferent că între cele două hotărâri contradicția rezultă doar la nivelul considerentelor, a doua hotărâre neputând să subziste. Spre exemplu, dacă ambele soluții consecutive sunt de respingere a cererii pe fond, dar pentru motive diferite, contradictorii, nu se poate considera că revizuirea, ca singură modalitate de înlăturare a acestei contradicții, este inadmisibilă.

Dacă există contradicție atât în dispozitive, cât și în considerente, fără a fi întrunită ipoteza triplei identități, se justifică revizuirea pe acest temei, deoarece este incident efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, ceea ce s-a statuat anterior, chiar prin considerentele unei hotărâri definitive trebuind să determine evitarea unei rediscutări, respectiv contraziceri ulterioare.

Pe de altă parte, art. 461 alin. (2) C. pr. civ., poziționat în Capitolul I – Dispoziții generale, în Titlul II – Căile de atac, prevede că, dacă se atacă numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța admite calea de atac înlăturând considerentele atacate, înlocuindu-le cu propriile considerente, fără a interveni asupra soluției cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Este vorba despre căile de atac de reformare, revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. nefiind vizată, deoarece ea se raportează la situația a două hotărâri contradictorii, tinzându-se la anularea celei de-a doua hotărâri în mod integral, inclusiv a dispozitivului acesteia.

Până la adoptarea noului cod, revizuirea viza numai efectul negativ al autorității de lucru judecat, caracterizat prin imposibilitatea judecării cauzei între aceleași părți, cu privire la același obiect și aceeași cauză a doua oară, de vreme ce legea se referea expres la una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Noul Cod de procedură civilă schimbă forma textului anterior referindu-se la o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, lăsând să se înțeleagă faptul că sunt avute în vedere ambele efecte ale autorității de lucru judecat, atât cel negativ, clasic, în care se regăsește tripla identitate de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv raportat numai la identitatea de părți și de situație litigioasă.

Însă, așa cum s-a constatat corect și în jurisprudență, legiuitorul nu a reglementat totodată și o soluție care să susțină incidența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv, ipoteza în care a doua hotărâre nu ține seama de aspectele dezlegate anterior printr-o hotărâre definitivă între aceleași părți. Această situație ar fi necesitat posibilitatea rejudecării celei de-a doua cauze, iar nu simpla anulare a celei de-a doua hotărâri, aspect lămurit abia prin Legea nr. 310/2018.

Astfel, anterior acestei legi, din coroborarea textelor rezulta că revizuirea avea în vedere numai aspectul negativ al autorității de lucru judecat, în sensul că ipoteza de revizuire viza cazurile în care se regăsea tripla identitate (părți, obiect și cauză), de vreme ce instanța învestită cu cererea de revizuire nu putea decât să anuleze cea de a doua hotărâre care încălca autoritatea de lucru judecat.

În contextul în care între primul litigiu și cel de al doilea nu exista tripla identitate, admițând revizuirea și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prin anularea hotărârii pronunțate în litigiul ulterior, fără o rejudecare a acestuia, s-ar fi ajuns practic la refuzul soluționării cauzei de către instanță pe considerentul că anumite aspecte dezlegate anterior în litigiul dintre părți nu puteau fi contrazise prin hotărârea astfel pronunțată, deși al doilea litigiu nu se caracteriza prin tripla identitate. O atare soluție legislativă era de natură să încalce dreptul părții de acces la o instanță de judecată pentru remedierea unor încălcări grave ale efectelor hotărârii judecătorești definitive, care nu puteau fi înlăturate decât prin recunoașterea posibilității ca, după anularea hotărârii, instanța de revizuire să dispună rejudecarea cauzei, de data aceasta ținând seama de aspectele dezlegate anterior prin hotărârea definitivă pronunțată între aceleași părți, pentru aceeași situație litigioasă.

Ulterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în discuție, de vreme ce art. 513 C. pr. civ. prevede că după anularea celei din urmă hotărâri instanța trimite cauza spre rejudecare dacă s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, înseamnă că a fost consacrată o soluție logică și pentru ipoteza încălcării lucrului judecat sub aspectul său pozitiv, astfel că în prezent, în mod cert, revizuirea poate fi formulată pentru încălcarea autorității de lucru judecat sub ambele aspecte.

 

3. Concluzia

Adăugând în art. 513 alin. (4) C. pr. civ. prevederea potrivit cu care în cazul hotărârilor potrivnice, instanța anulează cea din urmă hotărâre și, după caz, trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, legiuitorul a asigurat accesul efectiv la cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.


Revizuirea pentru hotărâri definitive potrivnice, după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 was last modified: noiembrie 28th, 2019 by Andreea Tabacu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Andreea Tabacu

Andreea Tabacu

Este doctor în drept, lector la Facultatea de Drept a Universității din Pitești, avocat în Baroul Argeș în perioada 1998-2004 unde a obținut locul I pe țară la definitivatul din anul 2000, în prezent judecător în cadrul Curții de Apel Pitești.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter