Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Același autor a apreciat și că nu este suficientă, de regulă, în asemenea ipoteze, doar anularea ultimei hotărâri și înlăturarea considerentelor contradictorii, pentru că astfel de considerente, de sine stătătoare (altele decât cele decisive care fac corp comun cu dispozitivul) doar anticipează și premerg soluția dată litigiului. Așadar, înlăturând astfel de considerente, soluția asupra litigiului ar rămâne fără suport și de aceea, judecata trebuie reluată cu respectarea autorității pozitive a lucrului judecat (asupra aspectului litigios dezlegat anterior și care are legătură cu noua judecată)^[50].

3. Concluzii

Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, cum statuează dispozițiile art. 509 alin. (1) C. pr. civ.

Atenția acordată acestui motiv de revizuire are la bază principiul autorității de lucru judecat, cel care vine să asigure imutabilitatea statuărilor jurisdicționale, stabilitatea și securitatea raporturilor juridice, parte importantă a preeminenței dreptului într‑o societate democratică și a dreptului la un proces echitabil.

În acest sens a fost de altfel și preocuparea legiuitorului român care, prin noua reglementare dată efectului autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești a urmărit să nu lase în afara reglementării aspecte importante care definesc acest principiu.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consfințește printre altele și principiul securității raporturilor juridice care urmărește, în principal, ca o soluție definitivă pronunțată de instanțe într‑un litigiu să nu mai fie repusă în discuție.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri cunoaște, prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC o reglementare mai extinsă față de cea existentă anterior (art. 322 pct. 7 C. pr. civ.), permițând revizuirea atât pentru existența de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, cât și atunci când există hotărâri judecătorești ce conțin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat, fără posibilitatea de a mai fi contrazise într‑un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată.

Noile modificări aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative jalonează de manieră expresă soluțiile pe care le are la îndemână instanța de revizuire, atunci când constată admisibilitatea și temeinicia motivului de revizuire mai sus analizat.

Astfel, atunci când se opune efectul negativ al autorității de lucru judecat, respectiv când este incidentă excepția autorității de lucru judecat conform disp. art. 431 alin. (1) C. pr. civ., instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre, fără a fi necesar ca dosarul să fie trimis instanței a cărei hotărâre se anulează pentru a‑și retracta propria hotărâre, întocmai ca și până în prezent.

În schimb, atunci când se opune efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, descris de art. 431 alin. (2) C. pr. civ., instanța de revizuire va anula hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, cu mențiunea de a se ține seama de statuările jurisdicționale anterioare ce au legătură cu soluționarea litigiului, nemaiputându‑se stabili contrariul a ceea ce s‑a stabilit între părți prin hotărârea judecătorească anterioară rămasă definitivă.