Revizuirea. Concluzii. Autoritatea de lucru judecat (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 430/2016

NCPC: art. 24, NCPC: art. 509, CPC: art. 274 [art. 451 NCPC], CPC: art. 322 [art. 509 NCPC], L. 76/2012: 3

Prealabil oricăror chestiuni, având în vedere temeiul juridic invocat de către revizuent, și anume, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C., se reține că, raportat la data declanșării procesului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, 20 mai 2009, în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, respectiv art. 322 pct. 7 [art. 509 NCPC] din actul normativ menționat, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui text legal.

Aceasta întrucât potrivit art. 24 N.C.P.C. „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, iar potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 „Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. [art. 509 NCPC], revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior menționat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare. Din rațiunea reglementării acestui caz special de revizuire se deduce că, de asemenea, o altă condiție de aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. [art. 509 NCPC] o constituie faptul de a nu se fi discutat și verificat, în cel de-al doilea litigiu, autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cel dintâi litigiu, întrucât într-un astfel de caz revizuirea pentru contrarietate de hotărâri s-ar transforma într-un recurs deghizat împotriva dezlegărilor date chestiunii autorității de lucru judecat de către instanța din cel de-al doilea litigiu.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. [art. 509 NCPC] se întemeiază pe respectarea autorității de lucru judecat a celor statuate deja jurisdicțional și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă o sancționare a nesocotirii lucrului judecat.

În cauză, revizuentul solicită anularea primei hotărâri dintre cele două referitor la care susține că ar fi incidentă contrarietatea, respectiv, a Deciziei nr. 3943 din 24 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. x/3/2009 de Înalta Curte, care este anterioară sentinței nr. 398 din 02 aprilie 2015 a Tribunalului București, despre care revizuentul arată că este potrivnică hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, prin cererea de revizuire se solicită anularea în tot a Deciziei nr. 3943 din 24 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. x/3/2009 și se arată că „în situația în care s-ar menține sentința dată în Dosarul civil nr. x/3/2009, atunci ne-am afla în situația lipsită de orice temei de drept ca instanțele să facă legi în România”.

Prin concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterilor, la solicitarea instanței de a preciza dacă o hotărâre judecătorească (cea din 2013) poate nesocoti autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri inexistente la data pronunțării ei (respectiv, sentința din 2 aprilie 2015 a Tribunalului București), revizuentul a arătat că este vorba de încălcarea autorității de lucru judecat de către prima hotărâre, respectiv, cea din 2013, solicitând în mod expres, anularea, prin intermediul căii extraordinare de atac a acesteia.

De asemenea, din conținutul cererii de revizuire, din memoriile depuse la dosarul cauzei în susținerea acesteia (cererea completatoare, răspunsul la întâmpinare etc), cât și din apărările formulate cu prilejul dezbaterilor publice, rezultă că revizuentul a solicitat, în mod sistematic, anularea Deciziei nr. 3943 din 24 septembrie 2013 a Înaltei Curți, despre care a arătat că este o hotărâre ilegală, bazată pe un act nul de drept, că încalcă norme legislative imperative și că este imperios necesar a fi desființată.

Rezultă astfel, cu evidență, că manifestarea de voință în sens procesual a revizuentului este aceea de desființare a primei hotărâri dintre cele presupus contradictorii, lucru care însă nu poate fi primit, fiind contrar sensului și finalității art. 322 pct. 7 C. proc. civ. [art. 509 NCPC]

Cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. [art. 509 NCPC] sancționează, așa cum s-a arătat, încălcarea, de către a doua hotărâre, a autorității de lucru judecat a primei hotărâri, cu consecința anulării/desființării ultimei hotărâri, nefiind posibil procedeul invers, respectiv, nu hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat este încălcată, adică prima, să fie desființată și hotărârea care a ignorat cele statuate de aceasta, adică hotărârea ulterioară.

Anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, respectiv, a ultimei hotărâri, este bazată pe anterioritatea hotărârii în raport de care operează autoritatea lucrului judecat și reprezintă consecință sancționată juridic a unei atare încălcări.

O astfel de interpretare rezultă din însăși esența autorității de lucru judecat, care semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, în mod firesc ulterioară, cu scopul unei bune administrări a justiției și a respectării principiului securității raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Având în vedere că potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. [art. 451 NCPC] „Partea care în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, Înalta Curte va obliga revizuentul la plată, către intimata SC B. SRL, a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus de la 6.750 lei în raport de durata și complexitatea cauzei, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. [art. 451 NCPC]

Sursa informației: www.scj.ro.