Revizuire. Partaj judiciar. Recurs (CPC; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1947/2016

NCPC: art. 274, art. 304, art. 306 alin. (3), art. 312 alin. (1); VCPC: art. 322

Cu titlu prealabil, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din același cod, Înalta Curte, apreciind că aspectele invocate de recurent pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de pct. 9 al art. 304, le va cenzura din perspectiva acestor motive de nelegalitate.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii se examinează restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 din vechiul C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1-10”.

Rezultă așadar, din textul legal evocat mai sus, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 62 de la 3 martie 2016, a apreciat că decizia civilă nr. 25 de la 28 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/55/2011**, a cărei revizuire s-a solicitat, nu îndeplinește condiția imperativă a evocării fondului, prin această decizie fiind respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. și de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 1140 de la 13 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul Arad, secția I civilă, în Dosar nr. x/55/2011**.

Dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. reglementează cererea de revizuire întemeiată pe existența de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, se constată că, în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele de textul de lege mai sus arătat, întrucât hotărârile indicate ca fiind potrivnice, respective decizia civilă nr. 1140 de la 13 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, în Dosar nr. x/55/2011 și decizia civilă nr. 99/R de la 22 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, în Dosar nr. x/246/2007/a1 nu îndeplinesc cerința identității de părți, obiect și cauză.

Astfel, în analiza întrunirii cerințelor prevăzute de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., instanța a avut în vedere faptul că decizia civilă nr. 1140 de la 13 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, în Dosarul nr. x/55/2011 a avut ca obiect partajul judiciar dintre reclamanta B. și pârâtul A., în timp ce Dosarul nr. x/246/2007/a1 al Tribunalului Arad, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 99/R din 22.07.2015, a avut ca obiect cererea reclamantului A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în contradictoriu cu Comisia Județeană Arad și Comisia Locală Arad, în temeiul Legii nr. 18/1991.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte subliniază că situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurent fiind chestiuni ce țin de administrarea și interpretarea probatoriilor, aspecte ce nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs în actualul cadru procesual ce privește exclusiv condițiile de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 62 din 3 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata sumei de 2.000 lei, către intimata-reclamantă B., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales.

Sursa informației: www.scj.ro.