Revendicare imobil. Motive de recurs neîntemeiate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC)

8 apr. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 205

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 616/2019

NCC: art. 888; NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8

Monitor Dosare

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat revendicarea imobilului situat în București, Șos. București – Ploiești nr. 107, km 11+500, în suprafață de 6 ha, compus din teren și construcțiile aflate pe acesta.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul revendicat a aparținut autoarei sale C., de la care a fost preluat de Statul Român, în mod abuziv, prin Decretul nr. 1/1950.

Prima instanță de fond a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului, iar instanța de apel a păstrat această soluție.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat, în mod judicios, că Decizia civilă nr. 1055/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Șos. București – Ploiești nr. 107, fiind irevocabilă, se bucură de autoritate de lucru judecat deplină. Prin urmare, modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, face imposibilă statuarea diferită într-un litigiu ulterior.

Calitatea reclamantului de succesor – legatar universal al defunctei C. pentru imobile preluate de Statul Român nu mai poate fi pusă în discuție, urmare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu toate părțile vizate prin decizia sus-menționată.

Or, prin Decizia civilă nr. 1055/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că B. – autorul recurentului din prezentul dosar – a fost instituit legatar cu titlu particular prin testamentul lăsat de către C., motiv pentru care nu are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului situat în Șos. București – Ploiești nr. 107, vocația sa succesorală testamentară fiind limitată doar la bunuri mobile. Părți în litigiul finalizat prin această decizie au fost atât A., cât și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

În aceste condiții, instanța de recurs nu poate primi critica legată de aprecierea eronată de către instanțele de fond a dispozițiilor art. 888 C. civ., astfel încât să procedeze la o nouă calificare a legatului instituit în favoarea lui B.. În mod irevocabil s-a reținut că B. și D. au calitatea de legatari cu titlu particular pentru bunurile mobile individualizate prin testament.

Apoi, instanța de apel a arătat judicios că prin Decizia civilă nr. 1516/26 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au fost menținute hotărârile instanțelor de fond anterioare, care în considerente rețineau calitatea de legatar universal a autorului reclamantului, calitate dobândită în baza testamentului întocmit de C.. De asemenea, s-a arătat că de statuările acestei decizii nu este ținută și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat, care nu a fost parte în litigiu. Această dezlegare a instanței de apel este corectă, în condițiile în care în litigiul finalizat prin Decizia civilă nr. 1516/26 septembrie 2012 au figurat ca părți numai D. și A.

Faptul că prin două hotărâri judecătorești este dezlegată diferit aceeași chestiune de drept, ar putea forma numai obiect al unei revizuiri, în măsura în care sunt îndeplinite toate cerințele pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac. Cum nu s-a probat desființarea deciziei 1055/2010, și cum aceasta este cea prin care s-a stabilit, în contradictoriu cu părțile din prezentul dosar, că B. – și apoi succesorul său, A. – este numai legatar cu titlu particular al defunctei C., în mod corect cererea în revendicare formulată în prezentul dosar a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că motivele de recurs formulate nu întrunesc cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât a respins recursul ca nefondat, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii atacate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Revendicare imobil. Motive de recurs neîntemeiate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC) was last modified: aprilie 7th, 2020 by Redacția ProLege
Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter