Respingerea recursului privind răspunderea civilă contractuală în contextul suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat

23 ian. 2025
Vizualizari: 247
  • Legea nr. 51/1995: art. 15
  • NCC: art. 1270
  • NCC: art. 1272
  • NCC: art. 1276
  • NCC: art. 1351
  • NCPC: art. 483 alin. (3)
  • NCPC: art. 488

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă la data de 29.12.2017 sub nr. x/2017, reclamanții A., B. S.R.L. București și A. Tel Aviv Israel au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Societatea Civilă Profesională de Avocați C., D., obligarea acestora, în solidar, la restituirea, în contul nr. x, aparținând titularului A., deschis la E., a sumei de 60.000 (șaizeci de mii) de euro, reprezentând onorariu avocațial achitat integral, fără a primi în schimb prestația asumată de pârâți, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1164, art. 1165, art. 1166 și urm. C. civ., art. 1443 și urm. C. civ., art. 1469 și urm., art. 1480, art. 1516, art. 1518, art. 1531, art. 1635 și urm. C. civ., precum și art. 94, art. 95, art. 192, art. 194 și urm. C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 939 din 3 aprilie 2024)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi arătate:

– Este lipsită de fundament susținerea recurentului-pârât conform căreia instanța de apel ar fi pronunțat o soluție nelegală prin aceea că nu a reținut o cauză străină, exoneratoare de răspundere, în legătură cu modalitatea derulării raporturilor juridice decurgând din încheierea contractului de asistență juridică între părți.

Pe acest aspect, recurentul a făcut trimitere la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 41 alin. (1) lit. a) din Statutul profesiei de avocat referitoare la incompatibilități ale profesiei de avocat și la suspendarea exercițiului profesiei pe toată durata stării de incompatibilitate susținând că, în acord cu aceste prevederi legale/statutare, a trebuit să-și suspende calitatea de avocat, ca urmare a numirii sale în funcția de consul general al României la New York, situație care se circumscrie unei cauze mai presus de voința acestuia, care l-a împiedicat să acorde mai departe asistență juridică părții.

Formulând critica în acești termeni, cu trimitere la dispozițiile legale vizând exercitarea profesiei de avocat, incompatibilitățile acesteia și suspendarea exercițiului profesiei, recurentul ignoră faptul că soluția instanței nu statuează în sensul necesității continuării activității avocatului (pârât) în contra prevederilor legale menționate de acesta, ci demonstrează de ce, situația în care acesta s-a regăsit, urmare a acceptării numirii sale în funcția de consul general, nu-l poziționează într-o ipoteză care să corespundă unei cauze străine exoneratoare de răspundere în legătură cu aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul de asistență juridică.

Pentru a fi vorba de astfel de cauză, externă voinței părții, aptă să înlăture raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu – condiție a răspunderii civile – este necesar să se identifice, în sensul art. 1351 C. civ., fie un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil (forța majoră), fie un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs (cazul fortuit).

Or, așa cum corect a reținut instanța de apel, pârâtul nu s-a regăsit în niciuna din aceste ipoteze, de vreme ce numirea acestuia în funcția de consul a presupus acordul său și acceptarea respectivei funcții, ceea ce a condus la starea de incompatibilitate în exercitarea profesiei cu consecința, deopotrivă, a suspendării din avocatură și a încetării acordării asistenței juridice (înainte de definitivarea procedurii judiciare) la care se obligase conform contractului încheiat cu intimatul-reclamant.

– Tot în mod nefondat pretinde recurentul o încălcare a dispozițiilor art. 196 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat – potrivit cărora raportul juridic se naște între client și societatea civilă profesională, serviciile profesionale urmând a fi îndeplinite de oricare dintre avocații desemnați de avocatul coordonator – atunci când instanța de apel reține că încheierea contractului de asistență juridică s-a făcut în considerarea prestațiilor personale ale pârâtului.

Critica recurentului, fundamentată pe dispozițiile statutare – care conferă cadrul general al încheierii contractelor de asistență juridică, cu posibilitatea desemnării oricărui avocat al societății civile profesionale să îndeplinească serviciile profesionale – este eronată dintr-o dublă perspectivă.

Mai întâi, pentru a determina conținutul concret al raportului juridic dintre părți, instanța de apel a analizat, în mod corect, clauzele contractuale care, dând expresie voinței părților, le circumscriu drepturile și corelativ, obligațiile asumate.

În acest sens, s-a constatat că, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din contractul de asistență juridică încheiat între SCA C. și A., în iulie 2015, recurentul-pârât Dancu s-a obligat personal să îl asiste și să îl reprezinte pe intimatul-reclamant (inculpat în dosarul penal nr. x/2015) la urmărirea penală și în faza de instanță a procedurilor, convenindu-se un onorariu de 60.000 euro pentru întreg procesul, până la finalizarea cauzei.

În prezența unei astfel de stipulații exprese, care a concretizat voința părților, susținerea recurentului potrivit căreia nu ar exista nicio prevedere contractuală care să interzică substituirea prestațiilor acestuia de către alți avocați din cadrul societății, prevalându-se de principiul qui tacit consentire videtur, este una care contrazice flagrant realitatea raporturilor juridice existente între părți, conform clauzelor contractuale menționate, negând astfel forța obligatorie și principiul relativității efectelor acestuia (art. 1270 C. civ.), care presupun executarea întocmai și cu bună-credință a obligațiilor asumate.

În același timp, separat de faptul că ceea ce prevalează este înțelegerea părților – câtă vreme aceasta nu a nesocotit cadrul normativ în vigoare – se constată că însăși dispoziția statutară de care se prevalează recurentul (art. 196 alin. (2) reglementează, ca excepție de la situația în care serviciile profesionale pot fi îndeplinite de oricare dintre avocații societății profesionale desemnat de avocatul coordonator, aceea în care „serviciile profesionale constau în asistență și reprezentare juridică la instanțe, parchete, organe de cercetare penală sau alte autorități, când în contractul de asistență juridică se desemnează numele avocatului desemnat ori acceptat de client, precum și dreptul sau interdicția de substituire a acestuia”.

Or, de vreme ce încheierea contractului de asistență juridică s-a făcut intuitu personae, în considerarea prestațiilor unui anumit avocat, al cărui nume a fost menționat ca atare, ar fi fost superfluă o clauză care să interzică substituirea acestuia cu alți avocați din cadrul societății de avocatură.

În plus, contractele obligă la ceea ce este expres stipulat în conținutul lor, iar pentru a se putea face referire la alte urmări sau efecte pe care acestea le-ar putea produce, legea permite să se țină seama de cele „pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui” (art. 1272 C. civ.).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Întrucât contractul a fost încheiat intuitu personae, este evident că această natură juridică a actului nu putea constitui o premisă care să facă posibilă substituirea în îndeplinirea serviciilor avocaționale, recurentul pretinzând fără temei că o asemenea clauză ar fi trebuit subînțeleasă (pentru că tăcerea ar valora consimțământ).

În realitate, o asemenea clauză de substituire, pentru că nu este una uzuală într-un contract încheiat intuitu personae, în considerarea calităților părții cocontractante, ar fi trebuit să fie menționată expres pentru a fi producătoare de consecințe juridice.

De aceea, este lipsită de substanță și temei legal și susținerea recurentului potrivit căreia raporturile juridice dintre părți trebuia considerate ca derulându-se în continuare și după ce acestuia i-a încetat calitatea de avocat, întrucât serviciile profesionale ar fi putut fi prestate de ceilalți avocați ai societății profesionale (dizolvată, la rândul ei, în martie 2018, la 6 luni de la suspendarea din avocatură a recurentului), ceea ce l-ar plasa pe acesta în afara condițiilor răspunderii civile contractuale.

– Critica recurentului în sensul că decizia din apel ar fi fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 1276 C. civ., art. 152 din Statutul profesiei de avocat este, de asemenea, nefondată.

Pe acest aspect, recurentul a pretins greșita obligare a sa la restituirea sumei de 30.000 euro (din totalul onorariului, de 60.000 euro), în condițiile în care denunțarea contractului, potrivit dreptului comun, nu produce efecte asupra prestațiilor efectuate și respectiv, în materia asistenței juridice, nu exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul clientului.

Poziția procesuală a recurentului se bazează pe o interpretare proprie a situației de fapt, contrară celei reținute de instanța de control devolutivă, care a stabilit, pe baza probelor administrate și analizei clauzelor contractuale, că în speță nu a avut loc o executare a obligațiilor asumate, prin aceea că a fost acordată asistență juridică pe o perioadă de 2 ani, câtă vreme convenția părților a fost ca, în schimbul onorariului de 60.000 euro, reclamantului să i se asigure asistență și reprezentare „pentru întreg procesul, până la finalizarea cauzei”, dosarul aflându-se și în prezent în faza de urmărire penală.

Împrejurarea că părțile au convenit o anumită modalitate de plată a onorariului (câte 2.500 euro/lună) și că astfel, s-a realizat achitarea integrală a acestuia prin trecerea unei perioade de timp de 2 ani, nu înseamnă că părțile și-au îndeplinit reciproc obligațiile, câtă vreme dosarul nu a depășit faza urmăririi penale, iar asistența juridică trebuia acordată „până la finalizarea cauzei”.

Aceasta înseamnă că plata întregii sume stabilite cu titlu de onorariu în sarcina intimatului-reclamant corespunde îndeplinirii integrale a obligației asumate doar de către acesta, dar fără a obține echivalentul prestației (contraprestației) celeilalte părți, care trebuia să-i acorde asistență juridică în continuare, obligație pe care nu și-a mai îndeplinit-o, urmare a suspendării din profesie, pentru motive care nu sunt asimilabile unei cauze străine exoneratoare de răspundere, cum s-a arătat în analiza anterioară a prezentei decizii.

Ca atare, susținerea recurentului potrivit căreia a prestat serviciile avocațiale convenite, iar „tranșele lunare de plată acopereau serviciile pentru luna respectivă”, așa încât denunțarea unilaterală a contractului nu poate avea efect asupra plăților efectuate, neputându-se dispune restituirea lor, contrazice însuși conținutul clauzelor contractuale, pe baza cărora instanța de apel a extras elemente de fapt ale pricinii, aplicând apoi în mod corect legea.

Întrucât, astfel cum s-a arătat, sumele plătite nu au corespuns decât pro-parte prestației asumate de către recurent, acesta nu se poate prevala de dispozițiile art. 1276 C. civ., art. 152 din Statutul profesiei de avocat, pentru a susține că nu datorează restituirea unei părți din onorariu, câtă vreme nu și-a adus la îndeplinire, întrutotul, obligațiile convenite cu intimatul-reclamant.

În ce privește cuantumul onorariului, a cărui restituire a dispus-o instanța de apel (respectiv, 30.000 euro, reprezentând 50% din cel convenit, de 60.000 euro), acesta nu poate face obiect al cercetării de nelegalitate în recurs, fiind un aspect de apreciere, de proporționalitate a măsurii, în determinarea căreia instanța de apel a ținut seama de mai multe criterii (referitoare la stadiul procesului penal, la faptul că dosarul se află în continuare în faza urmării penale, la acordarea asistenței juridice timp de doi ani de la încheierea contractului).

– Se constată, de asemenea, că în mod inadecvat fazei procesuale în care se află, pârâtul deduce judecății în recurs o serie de elemente de fapt (legate de vizite și întâlniri directe între acesta și client, care au avut loc la Tel Aviv, schimburi de corespondență între părți, situația societății civile profesionale ulterior plecării recurentului), cărora pretinde să li se dea o altă interpretare, pe baza căreia să se stabilească o altă stare factuală a litigiului.

Or, indicarea unor astfel de împrejurări, pentru a le atașa consecințe juridice, situează demersul părții în afara cadrului judecății pe care îl presupune calea extraordinară de atac promovată, limitată strict la controlul de legalitate prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în termenii motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În consecință, potrivit considerentelor anterior expuse, criticile de nelegalitate încadrabile în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au fost găsite nefondate, recursul pârâtului urmând să fie respins ca atare.

Sursa informației: www.scj.ro.

Respingerea recursului privind răspunderea civilă contractuală în contextul suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat was last modified: ianuarie 23rd, 2025 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Noutati editoriale

  • Noutati editoriale ujmag
Vezi tot

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.