Respingerea contestației ca nefondată. Obligația de a încunoștința autoritățile judiciare cu privire la locul de comunicare al actelor de procedură (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 50/2017

L. nr. 302/2004: art. 98 alin. (2) lit. c) și i), art. 103 alin. (12); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Din actele cauzei rezultă că prin Hotărârea nr. 2056 din 3 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului din Pisa, rămasă definitivă la data de 09 martie 2015, A. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri.

La data de 25 octombrie 2016, autoritățile italiene au emis mandatul european de arestare nr. SIEP/572/2015, solicitând autorităților judiciare române arestarea și predarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că persoana condamnată a refuzat să execute pedeapsa aplicată de Tribunalul din Pisa, invocând faptul că nu a fost prezentă la proces și nu a avut cunoștință de întreaga procedură judiciară declanșată împotriva sa, întrucât i s-a comunicat faptul că are calitatea de martor în proces, prevalându-se astfel atât de dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c), cât și de dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

Instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a refuzat executarea mandatului european de arestare nr. SIEP/572/2015 emis de autoritățile judiciare italiene – Procuratura Republicii din Pisa.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât, potrivit primului text invocat, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele cauzei au confirmat cetățenia română a persoanei solicitate și faptul că aceasta locuiește în România.

Ca atare, s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. i) din aceeași lege, invocate de către persoana condamnată în susținerea contestației, Înalta Curte constată că acestea constituie un motiv de refuz al executării, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, nu a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.

Prin raportare la datele speței, dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 se impun a fi analizate din următoarele perspective: prima are în vedere faptul că persoana condamnată A. a fost reținută de autoritățile judiciare străine în perioada 02 decembrie 2008-05 decembrie 2008, ceea ce înseamnă că aceasta avea cunoștință despre existența unei proceduri penale derulate împotriva sa.

A doua perspectivă are în vedere faptul că persoana condamnată avea obligația de a încunoștința autoritățile judiciare cu privire la locul de comunicare al actelor de procedură, în condițiile în care aceasta și-a schimbat domiciliul, dispoziții similare existând și în C. proc. pen. român.

Cu privire la aceste elemente, autoritățile emitente au comunicat instanței informații suplimentare – conform art. 103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 – stabilindu-se că persoana solicitată a fost notificată la domiciliul comunicat de către aceasta, precum și la sediul avocatului numit din oficiu.

Se constată că persoana solicitată s-a sustras anchetei, aspect recunoscut de aceasta, părăsind teritoriul Italiei fără a informa autoritățile judiciare cu privire la această împrejurare.

Din această perspectivă, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, ci doar motivul de refuz al executării prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. c) din aceeași lege – persoana solicitată este cetățean român și refuză executarea pedepsei în statul membru – Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect, a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 2056/13 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului din Pisa și executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală menționată persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legală și temeinică sentința atacată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 15/ME din data de 09 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar raportat la alin. (6), onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană condamnată în sumă de 105 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.