Respingerea contestației ca nefondată. Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu (L. nr. 302/2004, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 707/2018

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 98, art. 103 alin. (11); NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la data de 20.07.2018 s-a emis un mandat european de arestare, de către Juzgado de Primera Instancia E Instruccion N 1 de AQIZ/AGOIȚ (NAVARRA), în Dosarul 770/2015, pe numele persoanei solicitată A., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de jaf în formă continuată în grup organizat, pedepsită de legea penală internă a statului solicitant cu închisoare maximă de 7 ani.

În fapt, s-a reținut că între 24.06.2016 și 25.05.2016, la compania B., persoana căutată împreună cu C. a furat de acolo după ce au spart gardul și au oprit sistemele de alarmă. În tot acest timp alți complici au așteptat afară având alte sarcini de supraveghere.

În aceeași noapte, la societatea D. persoana căutată împreună cu C. și E. au intrat prin efracție în interiorul locației făcând o gaură în zidul Butron și oprind sistemul de alarmă, după care au jefuit-o.

Între 30.04.2016 și 01.05.2016, la societatea F. au intrat prin efracțe în interiorul locației făcând o gaură în zidul Butron și oprind sistemul de alarmă, după care au jefuit-o.

Conform procesului-verbal de depistare, persoana solicitată a fost identificată, la data de 02 august 2018, ora 06:00, de către un agent de poliție din cadrul IPJ Ilfov-SIC și, constatându-se că persoana acestuia este urmărită, a fost preluată și reținută de la polițiști din cadrul I.P.J.Ilfov, în vederea prezentării pentru confirmarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte reține că, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, permit predarea în condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv fără a fi necesară verificarea condiției dublei incriminări.

Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistența vreuneia dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 ca motive obligatorii ori opționale de refuz ale executării mandatului european de arestare.

De altfel, apărările formulate în cel de-al doilea grad de jurisdicție de către apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu nu pot fi primite, aceasta ridicând problema legitimității unei astfel de solicitări în cadrul unei contestații formulate împotriva hotărârii prin care s-a dispus punerea în executarea a mandatului european, dat fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța ia măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură preventivă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Juzgado de Primera Instancia E Instruccion N 1 de AQIZ/AGOIȚ (NAVARRA), în Dosarul 770/2015, cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate.

În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 163/F din 16 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.