Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Recurs respins ca nefondat (NCP, NCPP, L. nr. 304/2004, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 917/2017

L. nr. 304/2004: art. 21, art. 24; L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (5) teza a II-a; NCP: art. 91 alin. (1) lit. c); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)

Prioritar analizării motivelor invocate de către condamnatul A., Înalta Curte apreciază că se impune identificarea cadrului procesual aferent căii de atac ce formează obiectul cauzei pendinte, urmând ca apelul declarat în cauză să fie recalificat ca fiind recurs.

În acest sens, instanța supremă are în vedere Decizia nr. 321 din 9 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 580 din 20 iulie 2017), prin care s-a reținut că recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac în condițiile C. proc. civ. sau penală, după caz, fiind o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și penală, calea de atac a recursului își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile.

Raportat la statuările instanței de contencios constituțional, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie calea de atac a recursului declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia penală nr. 325/A/2017 din data de 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Analizând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia penală nr. 325/A/2017 din data de 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. invocată de condamnatul A., Înalta Curte reține că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În analiza acestor condiții, în prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepția a fost invocată de către condamnatul A. în fața unei instanțe judecătorești, respectiv Curtea de Apel Oradea și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, în acord cu instanța Curții de Apel, instanța de control judiciar apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

Înalta Curte notează că sintagma „legătura cu soluționarea cauzei” privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Se constată că, prin motivele invocate, condamnatul A. nu a adus critici cu privire la decizia penală recurată, ci doar a reiterat aspectele de neconstituționalitate a textului de lege invocat prin cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată la prima instanță.

Or, având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel cum a reținut și prima instanță, soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către condamnatul A. cu referire la modul în care instanța a evaluat modalitățile de individualizare a executării pedepsei aplicate acestuia, nu poate avea o înrâurire cu privire la soluția ce s-a pronunțat în cauză, câtă vreme obiectul cauzei în care a fost invocată această excepție îl reprezintă apelul declarat de revizuentul A. împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire pe care a formulat-o împotriva unei hotărâri definitive de condamnare.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. invocată nu are legătură cu situația juridică a condamnatului A., acesta criticând în realitate, modalitatea în care aceste dispoziții legale au fost aplicate de către instanța care a dispus condamnarea sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia penală nr. 325/A/2017 din data de 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.