Respingere. Contestația la executare în vederea obținerii anulării pedepsei (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 446/2018

NCPP: art. 275, art. 597, art. 598

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării sau chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia.

Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile explicit și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen., fiind o modalitate de înlăturare sau de modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția pronunțată în cauză care a dobândit autoritate de lucru judecat, aceasta beneficiind de o prezumție de legalitate și temeinicie.

Raportând cauzei aceste texte de lege, Înalta Curte reține că A. se află în executarea pedepsei de 1175 zile (3 ani, 2 luni și 20 zile) închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1231/2015 a Curții de Apel din Genova pronunțată la data de 10 aprilie 2015, în dosarul nr. x/2012 R.G.C.A. Genova (Registrul General al Curții de Apel din Genova), pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire a bunurilor furate, agravată și continuată în concurs, rămasă definitivă și executorie la data de 27 mai 2015, hotărâre care a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 164/PI din 6 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 294/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Critica invocată de contestator în sensul că fapta pentru care a fost condamnat de autoritățile judiciare din Italia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, întrucât a fost cumpărător de bună-credință, necunoscând că bunurile pe care le-a achiziționat proveneau dintr-o infracțiune de furt, sau că în cauza în care a fost recunoscută hotărârea penală străină nu era îndeplinită condiția dublei incriminări, nu poate fi examinată prin prisma niciunuia dintre cazurile pentru care se poate formula contestație la executare.

Curtea de apel Timișoara a fost învestită cu sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 2892/II/5/2016 din 8 aprilie 2016, prin care s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 153, 159 și art. 160 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea și executarea Sentinței penale nr. 1231/2015 a Curții de Apel din Genova transmisă prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind persoana condamnată A., cauza formând obiectul dosarului nr. x/2016.

În procedura recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene, instanța română este datoare să verifice doar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nefiind învestită să aprecieze asupra legalității probelor administrate de autoritățile judiciare străine care au pronunțat hotărârea de condamnare, a vinovăției sau nevinovăției persoanei condamnate sau să procedeze la o reindividualizare a pedepselor aplicate, în afară de situația în care pedepsele aplicate prin hotărârea străină depășesc limita maximă prevăzută în legea română.

Totodată, se constată că motivul invocat de contestator în sensul că fapta pentru care a fost condamnat de Curtea de Apel din Genova, în opinia sa, nu are corespondent în legislația penală română, neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, astfel că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, nu constituie o nelămurire sau împiedicare în ceea ce privește executarea.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că aceste argumente nu pot fi reținute, întrucât acestea au fost analizate cu ocazia pronunțării Sentinței penale nr. 164 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului formulat de către condamnat, prin Decizia nr. 294/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce privește dubla incriminare, Legea nr. 302/2004 neprevăzând obligația existenței unei identități perfecte în cazul incriminării infracțiunilor, atât în legea națională, cât și în legea străină, judecătorul cauzei fiind învestit să verifice dacă există o dublă incriminare în materialitatea ei, în ceea ce privesc faptele comise de persoanele împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri de condamnare de autoritățile judiciare străine.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, astfel că în cadrul său nu se poate repune în discuție fondul cauzei – încadrarea juridică a faptei, probele vinovăției sau individualizarea pedepsei.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că solicitarea condamnatului A., ca pe calea contestației la executare să obțină anularea pedepsei aplicate de Curtea de Apel din Genova, deoarece consideră că fapta pentru care a fost condamnat nu are corespondent în legislația penală română, nu se încadrează în niciunul din cazurile pentru care se poate formula contestație la executare, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 107/PI din data 6 februarie 2017 a Curții de apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.