Respectarea puterii de lucru judecat și asigurarea securităţii raporturilor juridice (NCPC, NCC, L. nr. 247/2005)

1 iul. 2020
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 305

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 250/2020

L. nr. 247/2005: art. 5 alin. (2) din titlul XIII; NCPC: art. 322 pct. 7, art. 431, art. 453 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (3); NCC: art. 481

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Prioritar, Înalta Curte reține că revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Suceava a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a revizuirii, pe motiv că Decizia nr. 1128 din 10 octombrie 2018 nu a fost redactată în termenul de 7 zile stipulat de dispozițiile art. 5 alin. (2) din titlul XIII din Legea nr. 247/2005, fiind pusă astfel în imposibilitatea de a cunoaște argumentele ce au fundamentat soluția în cauză.

Văzând că prin completarea la motivele de revizuire nu au fost puse în discuție elemente noi, care să determine o modificare a cadrului procesual în cererea de revizuire, solicitarea privind repunerea în termen este lipsită de interes, instanța urmând a proceda, în continuare, la analiza condițiilor de admisibilitate a revizuirii în baza temeiului juridic invocat de parte.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 1128 din 10 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că această hotărâre înfrânge puterea lucrului judecat stabilit prin Deciziile civile nr. 147A/2013 și nr. 3332/2014, prin care s-a tranșat că Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat – interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. – „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Așadar, instituția juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorității de lucru judecat, iar o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv, cum este cea din speța de față, nu este admisibilă.

Raportat la datele speței, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de părți, obiect și cauză.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Astfel, litigiul finalizat cu Deciziile nr. 147A/2013 și 3332/2014 a vizat o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 și 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și cu intervenienții Prefectul Județului Suceava, Fundația Pro Fonodbis – 1946 Semper Suceava, A., B., C., D., E., F., E. și G..

Cea de-a doua Hotărâre, nr. 1128 din 10 octombrie 2018, a privit o acțiune întemeiată pe Legea fondului funciar, inițiată de reclamanta Regia Naționala a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult Parohia Voitinel, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Straja, pentru constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x din 23 octombrie 2003, emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, pentru suprafața de 30 ha teren cu vegetație forestieră.

De altfel, nici revizuenta, în actele dosarului, și nici prin concluziile apărătorului ales nu a susținut contrariul.

Referitor la obiectul material al celor două dosare, respectiv suprafața de teren, Înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea identității sale, de vreme ce în speță nu se verifică identitatea de părți, obiect juridic și cauză, cerințe care justifică respingerea de plano a revizuirii.

O altă condiție impusă pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția puterii de lucru judecat.

Înalta Curte reține că în fața instanței de apel a fost analizată cuprinzător problema autorității de lucru judecat stabilit prin Hotărârile nr. 147A/2013 și nr. 3332/2014, această chestiune constituind și motiv de apel formulat de unitatea de cult. Prin urmare, nici această cerință nu este îndeplinită în speță.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”. (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeași curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului securității juridice. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la nivel de speță, fără să „lege” în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta „un rău”, respectiv divergențele de jurisprudență prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securității juridice în aceeași măsură.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa Deciziei nr. 1128 din 10 octombrie 2018, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri în dosarul de revendicare, transformându-se astfel într-un „recurs”.

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Referitor la excepția lipsei de interes a cererii de revizuire, formulată de intimata Unitatea de Cult Parohia Voitinel, Înalta Curte constată că nu se mai impune a fi cercetată, în raport de chestiunea admisibilității cererii de revizuire a cărei analiză este prioritară.

Pentru toate considerentele reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Suceava.

Având în vedere soluția dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata către intimata Unitatea de Cult Parohia Voitinel a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.854 RON.

Sursa informației: www.scj.ro.

Respectarea puterii de lucru judecat și asigurarea securității raporturilor juridice (NCPC, NCC, L. nr. 247/2005) was last modified: iulie 1st, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter