Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri la înregistrarea unei mărci. „Fack Ju” și „Covidiot”

17 nov. 2022
Vizualizari: 378
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Introducere

O cerere de înregistrare a unei mărci europene „COVIDIOT”, depusă în decembrie 2021 la Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală („EUIPO”), a generat un val de discuții cu privire la respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri, condiție pe care trebuie să o îndeplinească orice marcă[1][2].

În fapt, solicitantul a urmărit înregistrarea mărcii pentru un board game (joc de societate) având ca tematică pandemia de Coronavirus.

De o manieră previzibilă, examinatorul EUIPO a respins înregistrarea mărcii pentru un motiv absolut de refuz – semnul în discuție este contrar principiilor acceptate de moralitate, cuvântul „Covidiot” desemnând o persoană care fie nu respectă măsurile de prevenție și distanțare impuse de pandemia de Coronavirus, fiind un pericol pentru ceilalți; sau care, din contră, exagerează în respectarea măsurilor impuse de pandemia de Coronavirus.

Solicitantul a formulat o contestație împotriva refuzului examinatorului[3]. Având în vedere complexitatea juridică a problematicii, precum și importanța acesteia, contestația a fost înaintată către Marea Cameră de Recurs EUIPO, fiind pendinte pe rolul acesteia.

În esență, „COVIDIOT” desemnează o persoană sau un grup de persoane de o manieră peiorativă, în contextul pandemiei de Coronavirus. Cuvântul poate fi folosit ca o insultă sau în scopul de a banaliza gravitatea pandemiei de Coronavirus, în viziunea EUIPO.

Asociația Internațională pentru Mărci (INTA)[4] a intervenit în susținerea înregistrării semnului „COVIDIOT”, apreciind ca fiind necesară limitarea marjei de apreciere pe care o are examinatorul în ceea ce privește stabilirea conținutului de ordine publică și de bune moravuri.

Astfel, s-a susținut că procedura de înregistrare este deficitară în lipsa unor criterii și repere clare în funcție de care examinatorul să se poate ghida. Există riscul ca examinatorul să fie tentat să își folosească propriul set de valori pentru determinarea conținutului bunelor moravuri, în locul unor criterii obiective clar stabilite.

Spre exemplu – în fața EUIPO (sau de ce nu, în fața OSIM) se solicită înregistrarea unei mărci „ATATURK” pentru produse din categoria băuturilor alcoolice.

Pentru un examinator care nu este de origine turcă este previzibil ca un asemenea semn să nu ridice probleme din perspectiva bunelor moravuri. De altfel, amintim că în prezent există numeroase mărci înregistrate care cuprind elementul verbal „NAPOLEON” pentru diverse băuturi alcoolice (e.g. Cognac).

Amintim că o asemenea marcă „ATATURK” a fost, în anul 2011, admisă la înregistrare de EUIPO, nefiind identificate de către examinator motive absolute de refuz constând într-o eventuală atingere adusă ordinii publice și/sau bunelor moravuri.

Totuși, ca urmare a unei opoziții formulate de Republica Turcă, valabilitatea mărcii a fost repusă în discuție, fiind ulterior anulată[5]. Motivul a fost acela că utilizarea în scopuri comerciale a unor semne de înaltă conotație pozitivă poate fi jignitoare. Înregistrarea ca marcă a unor termeni cu o însemnătate religioasă sau a simboluri naționale cu o valoare spirituală și politică (precum „ATATURK”) poate fi insultătoare pentru cetățenii europeni de origine turcă, fiind astfel contrară bunelor moravuri.

Acesta reprezintă doar un exemplu în care înregistrarea unei mărci ar putea fi influențată de setul de valori al examinatorului EUIPO. În cele ce urmează, pentru o mai bună înțelegere a problematicii este necesară prezentarea unor repere legislative și jurisprudențiale.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

II. Semnele contrare ordinii publice și/sau bunelor moravuri sunt excluse de la protecție

În situația în care un solicitant formulează o cerere de înregistrare a unei mărci contrare ordinii publice și/sau bunelor moravuri, aceasta va fi refuzată la înregistrare. Dacă – din diverse motive – acest motiv absolut de refuz nu i se opune solicitantului la momentul înregistrării, marca înregistrată poate fi declarată nulă chiar ulterior. Reglementarea națională și europeană este univocă, fără a exista diferențe în acest sens.

Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice prevede următoarele: „Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute: […] i) mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”. În mod similar, Regulamentul (UE) 2017/1001 Al Parlamentului European Și Al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene prevede la art. 7 lit. f):          „Se respinge înregistrarea următoarelor: […] Mărci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”. În același sens dispune și art. 6 din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale: „mărcile de fabrică sau de comerț la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate decât în următoarele cazuri: 3) când ele sunt contrare moralei sau ordinii publice (…)”.

III. Ce reprezintă ordinea publică și bunele moravuri?

Ordinea publică și bunele moravuri sunt greu de definit și, în orice caz, nu se prezintă ca un concept imuabil[6]. Mai mult, conținutul acestor noțiuni este apreciat diferit în funcție de fiecare societate și de setul de valori înrădăcinat în spiritul colectiv.

Spre exemplu, în Franța, marca „OPIUM” a fost înregistrată pentru parfumuri, chiar dacă desemnează un drog care ar părea să încalce ordinea publică și bunele moravuri, jurisprudența franceză argumentând că publicul este familiarizat cu accepțiunea figurată a acestui cuvânt, care semnifică îndepărtarea de dificultățile reale și evaziunea în vis[7]. Totuși, aceeași marcă „OPIUM” este dată de Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală din Republica Moldova ca exemplu de semn care contravine ordinii publice și bunelor moravuri întrucât acestea ar putea crea unele asocieri (impresii) pozitive față de consumul de droguri.

i) Conținutul noțiunii de ordine publică

În privința sistemului de drept românesc, s-a arătat că ordinea publică nu se limitează doar la dispozițiile imperative exprese. Ordinea publică este „(…) o noțiune suplă, mereu adaptabilă nevoilor sociale prezente și viitoare. Ordinea publică reprezintă acea caracteristică a unor norme juridice imperative constând în rolul de a apăra valorile fundamentale ale unui stat, valori ce sunt considerate a exprima interesul general al societății, într-un anumit moment și context politico-social”[8].

În concepția EUIPO, „Ordinea publică europeană” reprezintă totalitatea normelor juridice necesare pentru funcționarea unei societăți democratice și a statului de drept în cadrul Uniunii Europene. Ordinea publică reflectă o înțelegere comună cu privire la anumite principii și valori de bază, cum ar fi drepturile omului[9]. Ordinea publică este întemeiată, astfel, pe criterii obiective.

Spre exemplu, înregistrarea unei mărci precum „BIN LADIN” este contrară ordinii publice, având în vedere că se poate crede că prin aceasta se susține sau se pot aduce beneficii unor persoane sau unor grupări teroriste interzise pe teritoriul Uniunii Europene. Marca solicitată va fi înțeleasă de publicul larg ca nume al liderului cunoscutei organizații teroriste Al Qaeda; infracțiunile de terorism încalcă principiile privind ordinea publică[10].

Ordinea publică, astfel cum este înțeleasă în sens european, diferă de ordinea publică națională.

Spre exemplu, utilizarea simbolurilor legionare este interzisă în România, în conformitate cu O.U.G. nr. 31/2002, însă nu reprezintă o soluție unanimă la nivelul statelor Uniunii Europene (e.g. Estonia). În mod surprinzător, svastica interzisă în Germania și Austria a fost – până în anul 2020 – folosită ca o componentă a stemei Forțelor Aeriene Finlandeze[11]. Astfel, deși o reprezentare a svasticii ar fi refuzată la înregistrare ca marcă în Germania sau Austria, întrucât ar putea aduce atingere ordinii publice în aceste state, înregistrarea unui asemenea semn în Finlanda, pentru anumite echipamente aviatice, nu ar contraveni ordinii publice finlandeze.

ii) Ordinea publică europeană. Un concept autonom sau un amalgam de norme imperative ale statelor membre?

Ne putem întreba cum va proceda EUIPO în situația în care se solicită înregistrarea unei mărci europene care s-ar putea să contravină ordinii publice a unui stat membru, dar nu ordinii publice din alte state europene. Ordinea publică europeană este un concept autonom sau reprezintă, în esență, un amalgam al norme imperative, valorilor și principiilor ale statelor membre?

Cu o atare situație s-a confruntat EUIPO, și ulterior Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T-232/10, referitoare la Stema Uniunii Sovietice[12].

Amintim că înregistrarea unei mărci europene la EUIPO produce efecte în toate statele membre, titularul mărcii beneficiind de protecție pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Astfel,  regimul mărcilor Uniunii Europene este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național.

Revenind, în anul 2006, a fost solicitată  înregistrarea  mărcii  figurative  ce  reprezenta  stema  Uniunii Sovietice. În esență, EUIPO a învederat că Stema Uniunii Sovietice era interzisă în anumite state precum Ungaria, Letonia și Cehia, iar înregistrarea unei asemenea mărci ar încălca ordinea publică și principiile morale din statele respective, motiv pentru care a respins cererea de înregistrare.

Solicitantul a formulat recurs în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene și a învederat că EUIPO este obligat să pună în aplicare Regulamentul European privind Mărcile pe baza unei politici independente de cea a fiecărui stat membru.

Totodată, abordarea care constă în a lua în considerare ordinea publică și bunele moravuri în diferitele state membre ar face excesiv de dificilă procedura de înregistrare a unei mărci comunitare în detrimentul solicitantului. Această abordare l-ar obliga pe solicitantul unei mărci care nu este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri decât în unul dintre cele 27 de state membre ale Uniunii să obțină și să mențină 26 de înregistrări naționale separate.

CJUE a recunoscut că semnele care pot fi percepute de publicul relevant ca fiind contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu sunt aceleași în toate statele membre, în special din motive lingvistice, istorice, sociale sau culturale.

Prin urmare, percepția aspectului dacă o marcă este sau nu este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri este influențată de împrejurări proprii statului membru în care sunt situați consumatorii care fac parte din publicul relevant.

În acest context, legislația și practica administrativă a anumitor state membre, invocate de EUIPO, au fost luate în considerare nu pentru valoarea lor normativă, ci ca indicii de fapt care permit să se aprecieze percepția, de către publicul relevant din statele membre în cauză, a simbolurilor asociate fostei URSS.

Decizia  de respingere a  fost  menținută  de  CJUE, instanța europeană statuând  că  aprecierea  va  avea  în  vedere percepția publicului din statele membre și că legile naționale care interzic utilizarea semnului, deși nu impun o reglementare anume, reprezintă  indicii  puternice că publicul relevant ar putea fi afectat  de folosirea acestei mărci.

Concluzia care se poate deduce din Cauza T-232/10 este următoarea: faptul că un anumit semn este interzis (contrar ordinii publice naționale) într-un anume stat membru nu determină automat că ar fi contrar ordinii publice europene.

Totuși, interzicerea semnului într-un stat membru poate constitui un element de fapt ce poate fi luat în considerare de EUIPO și CJUE pentru stabilirea încălcării bunelor moravuri.

Astfel, înregistrarea ca marcă europeană a unui însemn interzis într-un anume stat membru poate fi refuzată de EUIPO pe motivul încălcării bunelor moravuri prezente în societatea europeană, iar nu a ordinii publice a Uniunii Europene.

În acest sens exemplifică și Ghidul EUIPO. Exemple de legi naționale folosite ca dovadă a faptului că o marcă este contrară bunelor moravuri sunt: utilizarea simbolurilor și a denumirilor partidelor sau organizațiilor neconstituționale este interzisă în Germania; „utilizarea simbolurilor totalitarismului” (de exemplu, secera și ciocanul și steaua roșie cu cinci colțuri), în special cu scopul de a leza demnitatea victimelor regimurilor totalitare și dreptul lor la inviolabilitatea demnității umane, este interzisă în Ungaria[13].

iii) Bunele moravuri

Bunele moravuri, în concepția EUIPO, se referă la valori subiective, dar care trebuie să fie aplicate cât mai obiectiv posibil de către examinator.

Bunele moravuri nu au legătură cu protejarea sentimentelor unor persoane sau cu prostul gust, ci trebuie să vizeze o încălcare a unor norme morale fundamentale ale societății.

Standardul care trebuie aplicat este cel al unui consumator rezonabil, cu praguri de sensibilitate și de toleranță medii[14]. Astfel, reperul nu va fi nici acea categorie de cetățeni „puritani”, nici spectrul opus, de cetățeni care apreciază obscenitățile grosolane ca fiind acceptabile.

Totodată, sunt incluse prin această expresie mărcile care conțin blasfemii, semne rasiste, semne care au ca efect discriminarea unor categorii de persoane sau care reprezintă insulte.

Un exemplu în acest sens este „Not Made in China”. Solicitarea de înregistrare a unei asemenea mărci a fost respinsă de EUIPO în anul 2006 din cauza faptului că ar avea conotații rasiste, xenofobe, eventual sugerând că produsele care provin din China prezintă o calitate net inferioară. EUIPO  a  considerat  că  înregistrarea unei asemenea mărci ar  afecta  relațiile  dintre  Uniunea Europeană și China și ar fi contrară principiilor morale, lezând persoanele de origine chineză care trăiesc în Uniunea Europeană[15].

În aprecierea „moralității” unei mărci a cărei înregistrare se cere, EUIPO a stabilit că este imperativă delimitarea publicului țintă. Astfel, marca „Screw You” a putut fi înregistrată  pentru produsele comercializate în spații speciale (sex shop). Într-o formulare plastică, EUIPO a reținut că este puțin probabil ca o persoană care prezintă un interes suficient de mare față de [jucăriile sexuale] pentru a observa mărcile sub care sunt comercializate acestea să fie ofensată de un termen cu conotații sexuale vulgare”.

Totuși, EUIPO a refuzat înregistrarea mărcii „Screw You” pentru alte produse destinate publicului larg și erau comercializate în supermarketuri. De altfel, publicul relevant nu este neapărat doar acela care cumpără produsele și serviciile vizate de marcă, întrucât este posibil să vină în contact cu marca un public mai larg decât consumatorii vizați – spre exemplu copii, tineri.

IV. Dezvoltări jurisprudențiale privind condiția moralitatea și ordinea publică

i) „Mafia” și moralitatea publică[16]

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins în anul 2018 un apel formulat de o societate spaniolă care a încercat să își reînnoiască protecția asupra unei mărci „La Mafia se sienta a la mesa (Mafia stă la masă).

Pe scurt, o societate spaniolă care opera un lanț de restaurante cu specific italienesc în Spania denumit „La Mafia” a solicitat înregistrarea mărcii comunitare „La Mafia se sienta a la mesa” la EUIPO în anul 2006. În anul 2015, societatea a încercat reînnoirea mărcii, fiind formulată o opoziție de guvernul Italian pe motivul că marca este de natură să transmită o imagine în general pozitivă a acțiunilor Mafiei și să banalizeze în acest fel percepția activităților criminale ale acestei organizații. Marca contestată este deci de natură să șocheze sau să ofenseze nu doar victimele acestei organizații criminale și familiile lor, ci și orice persoană care este, pe teritoriul Uniunii, pusă în fața mărcii menționate și are un nivel mediu de sensibilitate și de toleranță.

Curtea de la Luxemburg a reținut elementul verbal „La mafia” este înțeles în întreaga lume ca făcând referire la o organizație criminală care își are originile în Italia și ale cărei activități s‑au extins și la alte state decât Republica Italiană, în special în cadrul Uniunii. Pe de altă parte, este de notorietate că această organizație criminală a recurs la intimidare, la violență fizică și la omor pentru a-și duce la capăt activitățile care includ mai ales traficul ilegal de droguri, traficul ilegal de arme, spălarea de bani și actele de corupție.

Această decizie este criticabilă, mai ales din perspectiva faptului că un număr mare de mărci ale Uniunii Europene și de mărci italiene care conțin termenul „mafia” au fost înregistrate legal și produc efecte. Spre exemplu, Oficiul Polonez de Proprietate Intelectuală a admis la înregistrare mărci precum „Al Capone”, dar a refuzat înregistrarea unor mărci precum „Cosa Nostra”. CJUE a apreciat, din această perspectivă că EUIPO și eventual instanța Uniunii nu sunt obligate să ia în considerare, chiar dacă au această posibilitate, deciziile adoptate la nivelul statelor membre, de înregistrare a unor mărci care cuprind elementul verbal „Mafia”.

ii) Fack Ju Göhte (Fuck you, Goethe) și necesitatea probării atingerii aduse bunelor moravuri[17]

În anul 2015, a fost solicitată înregistrarea unei mărci europene cu elementul verbal „Fack Ju Göhte”. Solicitantul a fost, de altfel, și producătorul unei comedii cinematografice germane cu același titlu, fiind unul dintre cele mai mari succese cinematografice din anul 2013 în Germania.

Examinatorul EUIPO a respins cererea de înregistrare pe motivul încălcării bunelor moravuri, semnul a cărei înregistrare se solicită fiind citit ca „Fuck you, Goethe”. Recursul formulat de solicitant a fost respins de camera de recurs a EUIPO, fiind menținută decizia examinatorului. Ulterior, împotriva acestei decizii, solicitantul a depus o acțiune în anulare în fața Tribunalului Uniuni Europene. Prin hotărârea pronunțată în 24 ianuarie 2018 în cauza T-69/17[18], Tribunalul Uniunii Europene a respins acțiunea formulată de solicitant, fiind menținute considerentele referitoare la atingerea adusă bunelor moravuri. Totuși, împotriva acestei hotărâri a fost formulat recurs în fața Curții de Justiție.

Recurentul a învederat următoarele critici:

Motivul de refuz întemeiat pe încălcarea bunelor moravuri presupune valori subiective. Drept urmare acest motiv ar trebui să fie aplicat în mod restrictiv și cât mai obiectiv posibil pentru a evita riscul ca semnele să fie excluse de la înregistrare pentru simplul motiv că nu corespund gustului personal al celui care efectuează examinarea.

Curtea de Justiție a apreciat că pentru a stabili dacă un semn aduce atingere bunelor moravuri este necesar să se aibă în vedere percepția unei persoane rezonabile cu praguri de sensibilitate și de toleranță medii, ținând seama de contextul în care marca poate fi întâlnită, precum și, dacă este cazul, de împrejurările speciale proprii părții din Uniune vizate.

În acest scop, sunt pertinente elemente precum textele legislative și practicile administrative, opinia publică și, eventual, modul în care publicul relevant a reacționat în trecut la acest semn sau la semne similare, precum și orice alt element susceptibil să permită evaluarea percepției acestui public.

În special având în vedere că semnul verbal „Fack Ju Göhte” corespunde titlului unei comedii cinematografice germane, produsă de recurentă, care a fost unul dintre cele mai mari succese cinematografice din anul 2013, în Germania, și care a fost văzută de mai multe milioane de persoane la momentul ieșirii sale în sălile de cinema, respectiv că nu a fost percepută de publicul larg germanofon ca fiind contrară bunelor moravuri, examinatorul EUIPO nu se putea limita la o apreciere abstractă a acestei mărci și a expresiei englezești căreia îi este asimilată prima parte a acesteia de către public.

Totodată, un alt indiciu că semnul în discuție nu ar fi contrar bunelor moravuri ar fi reprezentat de marele succes al comediei omonime menționate în rândul publicului larg germanofon și împrejurarea că titlul său nu pare să fi suscitat controverse, precum și faptul că accesul publicului tânăr la aceasta fusese autorizat și că Institutul Goethe, care este institutul cultural al Republicii Federale Germania activ la nivel mondial, printre ale cărui misiuni se numără aceea de a promova cunoașterea limbii germane, o folosește în scopuri pedagogice

În măsura în care aceste elemente pot constitui, a priori, un indiciu că, în pofida asimilării primei părți a mărcii solicitate expresiei englezești „Fuck you”, publicul larg germanofon nu percepe semnul verbal „Fack Ju Göhte” ca fiind inacceptabil din punct de vedere moral, EUIPO, pentru a concluziona în sensul incompatibilității acestui semn cu bunele moravuri, nu se putea întemeia numai pe caracterul intrinsec vulgar al acestei expresii englezești fără a examina elementele menționate și fără a expune în mod concludent motivele pentru care apreciază, în pofida acestora, că publicul larg germanofon percepe semnul respectiv în sensul că contrazice valorile și normele morale fundamentale ale societății atunci când acesta este utilizat ca marcă.

Astfel, Curtea de Justiție a admis recursul și anulat hotărârea Tribunalului.

În esență, refuzul înregistrării nu se poate întemeia o apreciere în abstract cu privire la o posibilă atingere aduse de semnul „Fack Ju Göhtebunelor moravuri. Astfel, chiar dacă sintagma „Fuck you” poate părea jignitoare, publicul larg germanofon nu percepe semnul verbal „Fack Ju Göhte” ca fiind inacceptabil din punct de vedere moral.

Curtea a reiterat că ori de câte ori examinatorul ar considera că un anume semn este contrar bunelor moravuri, în sarcina acestuia incumbă obligația de a aduce o justificare concrete pentru a oferi substanță deciziei.

În mare, prin această decizie, Curtea de Justiție a consacrat că bunele moravuri nu sunt un aspect aflat la pura apreciere a examinatorului EUIPO, deschizând astfel o veritabilă dezbatere cu privire la necesitatea unei reglementări (mai) clare și identificarea unor repere precise pentru stabilirea caracterului contrar bunelor moravuri.

În plus, Curtea de Justiție a adăugat că în domeniul artei, al culturii și al literaturii există o preocupare constantă pentru păstrarea libertății de exprimare care nu există în domeniul mărcilor. Libertatea de exprimare, consacrată la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie, să fie luată în considerare la aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009 (referitor la bunele moravuri) având în vedere că marca era asociată unei producții cinematografice.

V. Concluzii

Respingerea unei cereri de înregistrare a unei mărci pe motivul încălcării ordinii publice și bunelor moravuri reprezintă o decizie ce trebuie temeinic justificată, mai ales în lumina deciziei pronunțate în cauza C-240/18 P, Fack Ju Göhte.  Totodată, subiectivismul de care este intrinsec legată noțiunea de bune moravuri trebuie temperat. În esență, este criticabilă marjă discreționară pe care o are examinatorul, procedura de înregistrare fiind deficitară în lipsa unor criterii și repere clare în funcție de care examinatorul se poate ghida.

În fine, având în vedere că ordinea publică și bunele moravuri sunt greu de definit și în orice caz nu se prezintă ca un concept imuabil, conținutul acestor noțiuni fiind apreciat diferit în funcție de fiecare stat membru, pot apărea adeseori necorelări între mărcile admise la înregistrare de EUIPO și Oficiile naționale.

Spre exemplu, semnul „Fook” a fost refuzat la înregistrare în Marea Britanie, având în vedere că este contrar bunelor moravuri. Totuși, acest semn a fost ulterior înregistrat ca marcă europeană de către același solicitant la EUIPO, în consecință acoperind și teritoriul Marii Britanii la acel moment[19][20].

Totodată, „De Puta Madre” a fost refuzată la înregistrare în România, contravenind bunelor moravuri. Tradusă mot-a-mot, aceasta reprezintă o expresie jignitoare. „Puta” înseamnă prostituată, iar „madre” – mama. Totuși, aceasta poate fi înțeles într-un sens figurativ, general acceptat, de „cool”. Solicitantul a susținut că expresia De Puta Madre face parte din vocabularul popular al limbii spaniole, limbaj care nu se poate afirma ca a pătruns suficient de mult in tot ceea ce înseamnă mass-media românească, în așa fel încât sa fie cunoscuta de foarte multe persoane care sa o folosească în scopuri ce contravin bunelor moravuri si ordinii publice. OSIM a apreciat că trebuie sa se țină seama si de faptul că limba spaniola este, ca și limba romana, o limba de sorginte latina, iar consumatorul de atenție medie, “suficient de bine informat, atent si circumspect, va înțelege mai ușor semantica acestei expresii.

Pe de alta parte, nivelul mediu de educație din România nu permite, în actualul context, ca expresia „De puta madre“ să poată fi interpretata ca „I AM COOL” sau „I FEEL GREAT”, așa cum a sugerat contestatorul ca aceasta ar avea semnificația pentru publicul adolescent, motiv pentru care a refuzat înregistrarea mărcii. În pofida faptului că în România a fost refuzată înregistrarea unei asemenea mărci, o marcă identică a fost înregistrată la EUIPO, beneficiind de protecție inclusiv în România. EUIPO a apreciat că deși „puta” înseamnă prostituată în spaniolă, expresia „De puta madre” înseamnă „foarte bine” în limbaj popular, neputând fi opuse argumente ce țin de bunele moravuri[21].


[1] A se vedea https://euipo.europa.eu/tunnel-web/secure/webdav/guest/document_library/contentPdfs/law_and_practice/appeal/grand_board/Pending_Grand_Board_Decisions_en.pdf

[2] A se vedea https://ipkitten.blogspot.com/2022/06/could-covidiot-be-trade-mark-in-eu.html

[3] A se vedea Matthias Zirnsack vs. EUIPO, Cazul R-260/2021-G.

[4]A se vedea https://www.inta.org/

[5] A se vedea 17/09/2012, R 2613/2011-2, ATATURK, § 31,, disponibil la https://www.mondaq.com/turkey/trademark/882118/absolute-grounds-for-refusal-in-trademark-registration respectiv, disponibil la https://guidelines.euipo.europa.eu/1803468/1788542/trade-mark-guidelines/3-accepted-principles-of-morality

[6] Viorel ROȘ, Octavia SPINEANU-MATEI, Dragoș BOGDAN, Dreptul proprietății Intelectuale, Dreptul proprietății industriale, Mărcile și indicațiile geografice, Ed. All Beck, București, 2003, p. 182

[7] Ibidem.

[8] Ștefan DEACONU, Marian ENACHE, Ordinea Publică În Dreptul Românesc, p. 113 disponibil la https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/in-honorem-ioan-muraru-extras.pdf

[9] A se vedea https://guidelines.euipo.europa.eu/1917004/1871560/ghiduri-privind-m%C4%83rcile/2-1-concept-%C8%99i-categorii

[10] A se vedea 29/09/2004, R 176/2004-2, disponibil la https://guidelines.euipo.europa.eu/1917004/1871574/ghiduri-privind-m%C4%83rcile/4-1-exemple-de-cereri-de-inregistrare-a-unor-m%C4%83rci-ue-care-au-fost-respinse

[11] A se vedea https://www.bbc.com/news/world-europe-53249645

[12] CJUE, Cauza T-232/10, hotărârea din 20 septembrie 2011, https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62010TJ0232:RO:HTML

[13] A se vedea https://guidelines.euipo.europa.eu/1917004/1871564/ghiduri-privind-m%C4%83rcile/3-bunele-moravuri

[14] CJUE, Cauza T-417/10, ¡Que buenu ye! Hijoputa, ECLI:EU:T:2012:120, disponibil la https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=AA5BBF0FDB0923CE00B8C6A3AC6820AF?text=&docid=120231&pageIndex=0&doclang=FR&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=714739

[15] A se vedea http://www.chinaipmagazine.com/en/journal-show.asp?id=320

[16] CJUE, Cauza T-1/17, ECLI:EU:T:2018:146, disponibil la https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=200262&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=759135

[17] CJUE, C-240/18 P, Fack Ju Göhte, hotărârea din 27 februarie 2020, ECLI:EU:C:2020:118, disponibilă la https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=223843&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=757031

[18] CJUE, T-69/17,               Constantin Film Produktion v EUIPO (Fack Ju Göhte), ECLI:EU:T:2018:27, disponibilă la https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=198722&pageIndex=0&doclang=FR&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=759470

[19] Fernandez de la Mora Hernandez, Inconsistencies in European trademark law. The public policy and morality exclusions, in Intellectual Property Quarterly, Ed. University of York, p. 4, disponibil la https://eprints.whiterose.ac.uk/180264/1/Alvaro_Fernandez_Mora_Inconsistencies_in_European_Trade_Mark_Law_Article_IPQ_Author_accepted_manuscript_October_2020.pdf

[20] A se vedea EUTM No 883006 („Fook”).

[21] A se vedea https://guidelines.euipo.europa.eu/1803468/1789602/trade-mark-guidelines/4-2-examples-of-accepted-eutm-applications.

Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri la înregistrarea unei mărci. „Fack Ju” și „Covidiot” was last modified: noiembrie 17th, 2022 by Alexandru-Laurențiu Mihai

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice