„Reşedinţa obişnuită” în contextul desfacerii căsătoriei cu element de extraneitate

12 feb. 2021
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
550 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Articolul 11. Elementele necesare stabilirii reședinței: „(1) În cazul în care instituțiile din două sau mai multe state membre au opinii divergente privind stabilirea reședinței unei persoane căreia i se aplică regulamentul de bază, respectivele instituții stabilesc, de comun acord, centrul de interes al persoanei respective, pe baza unei evaluări globale a tuturor informațiilor disponibile referitoare la elementele de fapt relevante, care pot include, după caz:

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

(a) durata și continuitatea prezenței sale pe teritoriul statelor membre respective;

(b) situația persoanei, inclusiv:

(i) natura și caracteristicile specifice ale oricărei activități exercitate, în special locul în care se exercită de obicei activitatea, stabilitatea activității și durata oricărui contract de muncă;

(ii) situația familială și legăturile de familie;

(iii) exercitarea oricărei activități neremunerate;

(iv) în cazul studenților, sursa veniturilor acestora;

(v) situația locativă a persoanei, în special măsura în care aceasta are un caracter permanent;

(vi) statul membru în care se consideră că persoana își are reședința fiscală.

(2) În cazul în care considerarea diferitelor criterii bazate pe elementele de fapt relevante enu­merate la alineatul (1) nu conduce la un acord între instituțiile respective, intenția persoanei, ilustrată de astfel de elemente de fapt și împrejurări și în special de motivele care au determinat‑o să se mute, se consideră a fi decisivă pentru stabilirea locului său de reședință efectiv”.

 

IV. Concluzii

Procedurile matrimoniale internaționale[46] pun în lumină, cu prisosință, reșe­dința obișnuită – atât în dreptul european, cât și în dreptul internațional privat național. Chiar dacă a fost adoptat în urmă cu un deceniu, Roma III a fost premo­nitoriu pentru rolul reședinței obișnuite în relațiile de familie transfron­taliere. La acel moment (2010), dreptul internațional privat european al familiei era pe segmentul de debut, astfel că apărea ca fiind extrem de importantă iden­tificarea factorilor de legătură optimi pentru desfacerea căsătoriei. Între altele, utilizarea unor puncte de legătură care să sprijine previzibilitatea și securitatea circui­tului privat era un factor de natură a încuraja participarea la forma conso­lidată de cooperare, pentru acele state care nu au agreat Regulamentul (UE) nr. 1259/2010. Afirmăm că Roma III a reprezentat pionieratul în promovarea reședinței obișnuite (în raporturile de familie), întrucât, s‑a dovedit, reglemen­tările europene ulterioare au consolidat rolul acesteia. O privire de ansamblu asupra dreptului european ne permite să evocăm Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, Regulamentul (UE) nr. 4/2009[47], Regulamentul (UE) nr. 2016/1103[48], Regula­mentul (UE) nr. 2016/1104[49] și Regulamentul (UE) 2019/1111.

Amplificarea rolului reședinței obișnuite în disoluția legăturii matrimoniale este un fapt împlinit. „Distanța” între reședința obișnuită și cetățenie[50], respectiv domiciliu se poate constata la nivel de reglementări europene și naționale. Astfel, preocupările pentru interpretarea unitară a noțiunii de „reședință obișnuită” și pentru posibila calificare legală a acesteia apar ca legitime. În condițiile în care cetățenia nu mai prezintă (cel puțin, nu mai prezintă în aceeași măsură) avantajele care au propulsat‑o (odinioară) în ierarhia factorilor de legătură[51], reședința obișnuită concentrează atenția specialiștilor, în vederea unei calificări riguroase și pentru unificarea practicii judiciare. O interpretarea unitară a noțiunii (aspect care constituie, actualmente, un deziderat) ar fi de natură să consacre rolul reședinței obișnuite, ca pârghie a securității și previzibilității, în determinarea lex causae și în stabilirea jurisdicției competente.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

 

Bibliografie

Alvarez de Toledo Quintana, „La cuestión previa de la «existencia de matrimonio» en el proceso de divorcio con elemento extranjero”, (2013) 2 Cuadernos de Derecho Transnacional 140;

L.‑Șt. Avram, „Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat”, (2019) 11 Revista „Universul Juridic” 49;

Avram, „Regimuri patrimoniale în cazul cuplurilor din afara căsătoriei”, (2018) 3 Revista Română de Drept Privat 42;

Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil (ed. a XI‑a, revăzută și adăugită de M. Nicolae, P. Trușcă, București: Universul Juridic, 2007);

R.B. Bobei, Teoria conflictului de legi (București: Universul Juridic, 2020);

Campuzano Diaz, „La politica legislativa de la UE en DIPR de Familia. Una valoración de conjunto”, (2013) 2 Cuadernos de Derecho Transnacional 234;

J.‑Y. Carlier, S. Francq, J.‑L. Van Boxstael, „Le règlement de Bruxelles II. Compétence, reconnaissance et exécution en matière matrimoniale et en matière de responsabilité parentale”, (2001) 7 Journal des Tribunaux. Droit Européen 73;

Chelaru, Drept civil. Persoanele (ed. a V‑a, București: C.H. Beck, 2020);

Crowley, „International and European Developments in Family Law”, (2013) The International Survey of Family Law 1;

Dariescu, „Modificarea competenței internaționale a instanțelor române în materia divorțului și a anulării căsătoriei în relația României cu Republica Cehă”, (2007) (LIII) Analele Științifice ale Universității „Al.I. Cuza” din Iași 81;

Dariescu, „Propunere de lege ferenda privind normele conflictuale asupra desfacerii căsătoriei din Noul Cod civil român”, (2011) 6 Curierul Judiciar 322;

Devers, „Rome III: quelle loi applicable au divorce et à la séparation de corps”, (2012) 9 Journal du Droit Européen 273;

Escudey, Le couple en droit international privé: contribution à ladaptation méthodologique du droit international privé du couple (thèse de doctorat, Université de Bordeaux, 2016);

Florescu, „Scurte considerații privind legea aplicabilă divorțului în dreptul internațional privat român. Analiza Regulamentului nr. 1259/2010 al Consiliului de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp”, disponibil [Online] la adresa http://www.euroquod.ro/ dokuwiki/doku.php?id=r_1259_2010_lege_aplicabila_divort;

Florian, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația (ed. a V‑a, București: C.H. Beck, 2016);

Fongaro, „Le nouveau «paquet patrimonial» de lUnion Européenne est arrivé!!, în Journal dActualité des Droits Européens, disponibil [Online] la adresa https://revue-jade.eu/article/view/1610;

Franzina, „The law applicable to divorce and legal separation under Regulation (EU) no. 1259/2010 of 20 December 2010”, (2011) 2 Cuadernos de Derecho Transnacional 85;

G.C. Frențiu, „Competența soluționării acțiunii de divorț de către instanțele române în cazul soților, cetățeni români, care își au locuința in străinătate”, (2015) 10 Dreptul 9;

Hammje, „Le nouveau règlement (UE) n° 1259/2010 du Conseil du 20 décembre 2010 mettant en œuvre une coopération renforcée dans le domaine de la loi applicable au divorce et à la séparation de corps”, (2011) 2 Revue critique de droit international privé 291;

Harding, „The Harmonisation of Private International Law in Europe: Taking the Character out of Family Law”, (2011) 1 Journal of Private International Law 203;

Henricot, „Droit applicable au divorce international: mise en application du règlement «Rome III»”, (2010) 37 Journal des tribunaux 557;

Jugastru, „Competența internațională a instanțelor române”, în I. Leș (coord.), C. Jugastru, V. Lozneanu, A. Circa, E. Hurubă, S. Spinei,

Tratat de drept procesual civil. Volumul II. Căile de atac. Procedurile speciale. Executarea silită. Procesul civil internațional. Conform Codului de procedură civilă republicat (București: Universul Juridic, 2015);

Jugastru, „Despre reședința obișnuită în raporturile cu element străin. O anticameră de reflecție”, (2020) 6 Revista Universul Juridic” 60;

Legislația familiei adnotată (ed. îngrijită de B.D. Moloman, București: Universul Juridic, 2018);

Leș, Tratat de drept procesual civil. Vol. I. Principii și instituții. Judecata în fața primei instanțe (București: Universul Juridic, 2014);

Lupulescu, A.‑M. Lupulescu, Atributele de identificare ale persoanei fizice (București: Universul Juridic, 2015);

Lupșan, Ghid de drept internațional privat în materia dreptului familiei (Onești: Magic Print, 2014);

Macovei, Tratat de drept internațional privat (București: Universul Juridic, 2017);

Ph. Malaurie, notă la decizia Curții de casație franceze, a doua cameră civilă, hotărârea din 24 noiembrie 1964; Curtea de casație franceză, a doua cameră civilă, hotărârea din 24 iunie 1965, citate după A. Richez‑Pons, La résidence en droit international privé (thèse de doctorat, Université Jean Moulin, Lyon III, 2004);

Marino, „Strengthening the European Civil Judicial Cooperation. The Patrimonial Effects of Family Relationships”, (2017) 1 Cuadernos de Derecho Transnacional 265;

Mélinle, „Précisions sur la détermination de la résidence habituelle de l’enfant dans l’Union”, disponibil [Online] la adresa https://www.dalloz-actualite.fr/flash/ precisions‑sur‑determination‑de‑residence‑habituelle‑de‑l‑enfant‑dans‑l‑union#.XtvAa9VKjIU;

B.D. Moloman, L.‑C. Ureche, Noul Cod civil. Cartea a II‑a – Despre familie – Art. 258‑534. Comentarii, explicații și jurisprudență (București: Universul Juridic, 2016);

Nicolescu, Dreptul familiei (București: Solomon, 2020);

Nicolescu, „Parteneriatele civile înregistrate – o necesitate normativă?”, (2018) 3 Revista Română de Drept Privat 340;

M.‑C. Niță, „(EU) Council Regulation no. 1259/2010 and the agreement upon the law applicable to divorce and legal separation”, în International Conference on Law, European Studies and International Relations (ed. a IV‑a, Universitatea „Titu Maiorescu”, 2017);

O. Petrescu, „Adoptarea propunerii de reformare a Regulamentului (CE) 2201/2003 privind competența recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în mate­rie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000. Obiectiv important al președinției României la Consiliul UE”, (2019) 8 Curierul Judiciar 444;

L.A. Perez Martin, „Propuesta de un concepto europeo de residencia habitual en derecho de familia internacional”, (2018) 18 Anuario Español de Derecho Internacional Privado 469;

D.A. Popescu, „Persoana fizică”, în M. Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Stu­dii și comentarii. Sinteza propunerilor de modificare și completare a noului Cod civil. Volumul IV. Cartea a VI‑a. Prescripția extinctivă. Cartea a VII‑a. Dispoziții de drept internațional privat (art. 2500‑2664) (București: Universul Juridic, 2016);

Popovici, „Procesul civil internațional în reglementarea noului Cod de procedură civilă. Partea IV: Competența preferențială a instanțelor române (art. 1080)”, (2013) 11 Revista Română de Drept al Afacerilor 103;

Rădulescu, „Aspecte de drept comunitar privind legea aplicabilă divorțului cu un element de extraneitate”, (2008) (LIV) Analele Științifice ale Universității „Al.I. Cuza” din Iași 113;

I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil (București: Hamangiu, 2013);

D.‑Al. Sitaru, Drept internațional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat (București: C.H. Beck, 2013);

Ș.‑Al. Stănescu, Procesul civil internațional (București: Hamangiu, 2017);

Tăvală, „Recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, (2018) 3 Revista Română de Drept Privat 402;

Ungureanu, Persoana fizică, în O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele (București: Hamangiu, 2007);

L.‑C. Ureche, „Desfacerea căsătoriei cu elemente de extraneitate. Declararea necompetenței generale a instanțelor române (Comentariu critic la Sentința civilă nr. 2669 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Bistrița)”, (2015) 6 Revista Română de Jurisprudență 13;

L.‑C. Ureche, „Scurte considerațiuni privind competența instanțelor judecătorești în soluționarea divorțului cu elemente de extraneitate”, (2018) 3 Revista Română de Drept Privat 413;

N. Watté, R. Jafferali, La notion de résidence habituelle, în Répertoire notariale, tome XVIII, Droit international privé, Livre 1, Règles générales du droit international privé belge et européen (Bruxelles: Larcier, 2019);

Weiss‑Gout, „Le cadre juridique européen en matière de divorce”, (2013) 91 L’Observateur de Bruxelles 15;

Gh.‑L. Zidaru, „Competența instanțelor judecătorești. Comentariu general”, în: V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat. Vol. I – Art. 1‑526 (București, Universul Juridic, 2013).


[46] A se vedea și L.‑Șt. Avram, „Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat”, (2019) 11 Revista „Universul Juridic” 49, pp. 49‑91.

[47] Pentru detalii privind reglementările conținute de Regulamentul (UE) nr. 4/2009 și de Protocolul de la Haga din 2007, a se vedea A.‑L. Chelaru, „Aspecte privind obligația de întreținere în dreptul internațional privat”, (2018) 3 Revista Română de Drept Privat 81, pp. 81‑104.

[48] Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și exe­cutării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, publicat în JO L 183 din 8 iulie 2016. Doctrina subliniază că obiectivul regimului matrimonial este stabilirea cadrului relațiilor patrimoniale dintre soți, precum și dintre aceștia și terți [a se vedea E. Florian, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația (ed. a V‑a, București: C.H. Beck, 2016), p. 102].

[49] Regulamentul (UE) 2016/1104 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și execu­tării hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, pu­blicat în JO L 183, 8 iulie 2016. Parteneriatele înregistrate sunt uniuni care nu sunt căsătorii, dar „care sunt supuse unor formalități de înregistrare, altele decât cele prevăzute de lege pentru încheierea și publicitatea căsătoriei” [M. Avram, „Regimuri patrimoniale în cazul cuplurilor din afara căsătoriei”, (2018) 3 Revista Română de Drept Privat 42, p. 44].

Pentru o prezentare generală a problemelor de competență, în Regulamentul „regimuri matrimoniale” și în Regulamentul „parteneriate”, a se vedea E. Fongaro, „Le nouveau «paquet patrimonial» de lUnion Européenne est arrivé!!, în Journal dActualité des Droits Européens”, disponibil [Online] la adresa https://revue‑jade.eu/article/view/1610, accesat la data de 5 mai 2020.

[50] S‑a afirmat, în cuvinte expresive: „Reședința obișnuită și cetățenia trăiesc o relație de riva­litate. Ambele încearcă să ofere «particularului» o variantă de localizare; fiecare îi propune propria versiune asupra determinării proximității juridice a persoanei: prima întemeiată pe prevalența (proxi­mitatea) efectivității locului șederii, cea din urmă bazată pe «sentimentalismul» sau ideali­tatea acestei șederi. O ședere ideală, sufletească, ce nu implică «călcatul» teritoriului, ci conexiunea spirituală și sufletească a persoanei; prin alegerea legii cetățeniei, am putea spune că persoana își stabilește reședința obișnuită a sufletului ei în țara a cărei cetățenie o posedă, a cărei tradiții dorește să le urmeze și de care se simte legată din punct de vedere sentimental, evocând, astfel, intenția sa de integrare culturală și juridică în acest spațiu în care se regăsește și pe care‑l contemplă oriunde s‑ar stabili”. A se vedea D.A. Popescu, „Persoana fizică”, în M. Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Studii și comentarii. Sinteza propunerilor de modificare și completare a noului Cod civil. Volumul IV. Cartea
a VI‑a. Prescripția extinctivă. Cartea a VII‑a. Dispoziții de drept internațional privat (art. 2500‑2664)
(București: Universul Juridic, 2016), p. 203.

[51] Cu privire la aceste aspect, a se vedea S. Saroléa, „Le Code de droit international privé et la droit familial: le grand nettoyage de printemps”, (2004) 4 Revue trimestrielle de droit familial 819, p. 825.

„Reședința obișnuită” în contextul desfacerii căsătoriei cu element de extraneitate was last modified: februarie 11th, 2021 by Călina Jugastru

Vă recomandăm:

Despre autor:

Călina Jugastru

Călina Jugastru

Este doctor în drept și profesor universitar la Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter