Repere actuale în dinamica măsurilor asigurătorii în materie penală
Articolul pleacă de la ideea că caracterul constrângător al celor mai importante acte de procedură prin care se realizează sarcinile care decurg din exercițiul funcțiilor judiciare este, fără îndoială, o trăsătură intrinsecă a raporturilor juridice procesual penale. Prin urmare, instituția măsurilor procesuale reprezintă una din instituțiile fundamentale ale procedurii penale, indiferent de preponderența elementelor de natură diferită, continentală sau adversială, sub influența cărora se manifestă la un anumit moment al evoluției sale sistemice. Chiar dacă nu corespund pe deplin sferei noțiunii de „materie penală”, în sensul său autonom, european, măsurile asigurătorii, ca specie a instituției măsurilor procesuale, păstrează toate caracteristicile genului din care fac parte. Impactul major asupra patrimoniului persoanelor, chiar al celor care nici măcar nu primesc uneori calități procesuale, raportul uneori antagonic cu cea mai importantă specie a măsurilor procesuale – măsurile preventive, suprapunerea de rațiune procesuală din perspectiva exercițiului celor două acțiuni judiciare, iată câteva dintre provocările funcționale ale manifestărilor curente ale măsurilor asigurătorii în materie penală. Studiul își propune nu doar să treacă în revistă unele dintre aceste provocări actuale ci și să ofere soluții adecvate unor controverse doctrinare și jurisprudențiale dezvoltate recent.
* Articolul a fost publicat în revista online a Facultății de Drept, AUBD – Forum Juridic nr. 1/2025, și poate fi consultat în integralitate aici.