Relaţia dintre dreptul de autor şi drepturile reale: cazul „Cimitirului vesel” din Săpânţa

De Edmond Gabriel Olteanu

13 mart. 2020
Articol UJ Premium

Vizualizari: 2076

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

7. Concluzii

Într-o situație asemănătoare autoritățile franceze au reacționat utilizând pârghii administrative și legislative în materie de patrimoniu istoric național. Una dintre sculpturile lui Constantin Brâncuși, „Sărutul”, a fost cumpărată^[17] în 1911 și amplasată de familia unei tinere, înmormântată în Cimitirul Montparnasse, pe locul de veci. În 2005 moștenitorii familiei au început demersuri pentru a ridica statuia de pe mormânt, probabil în scop de vânzare. Asemănător cazului nostru, statuia fiind însă din început cumpărată ca operă de artă și nu obiect de cult, un bun mobil a devenit imobil prin destinație. Proprietarul încearcă să îl desprindă de imobil numai că autoritățile reacționează rapid și declară statuia tezaur național și, ulterior, întreg mormântul, incluzând statuia, e înscris pe lista monumentelor istorice. A urmat demersul juridic finalizat cu concluzia că mormântul și statuia constituie un tot inseparabil ca monument istoric.

Este un exemplu ce poate fi urmat pentru a evita situația creată la Săpânța unde, fără a fi parte în proces, moștenitorii celor înmormântați lângă cele 151 de cruci au obligații ce țin de respectarea dreptului de autor. Calificarea cimitirului ca bun imobil în patrimoniul cultural ar ajuta la evitarea unor astfel de situații^[18].

Din analiza deciziei se observă că, pe de o parte pârâta a tratat neglijent cauza, neformulând apărări esențiale și, pe altă parte, instanțele de fond și apel par să nu cunoască suficient elemente de detalii legislative^[19] și jurisprudențiale^[20] în materia dreptului de autor.

La acest moment, proprietarii celor 151 de cruci, nefiind parte în proces nu e putere de lucru judecat, ar putea încerca să dovedească în instanță, după caz:

a) fie că s-a transmis și dreptul de autor odată cu vânzarea crucilor,

b) fie că voința reală a părților în contractul dintre meșterul popular și cumpărătorul crucilor a fost de vânzare a unei opere neprotejate prin drept de autor și ca urmare nu au aplicare dispozițiile Decretului nr. 321/1956.

^[17] Constantin Brâncuși era ajuns în Franța de puțin timp și, necunoscut fiind, a vândut opera cu 200 de franci. (https://www.lexpress.fr/actualite/brancusi-la-suicidee-le-baiser-et-les-millions_2055484.html accesibilă în 1.10.2019).

^[18] A se vedea regimul juridic al bunurilor din patrimoniul cultural în Ion Dogaru, Sevastian Cercel, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Ed. All Beck, București, 2003, p. 128

^[19] Doar instanța de recurs analizează problema aplicării legii în timp.

^[20] A se vedea trimiterile din hotărâri cu privire la noțiunea de comunicare publică a operelor, în condițiile în care Curtea de Justiție a Uniuni Europene are numeroase soluții, inclusiv una vizând comunicarea publică muzicii de circ la spectacolele Circului Globus din București.

Relația dintre dreptul de autor și drepturile reale: cazul „Cimitirului vesel” din Săpânța was last modified: martie 12th, 2020 by Edmond Gabriel Olteanu