Reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern (Legea nr. 207/2016)

În M. Of. nr. 910 din 11 noiembrie 2016, a fost publicată Legea nr. 207/2016 privind reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern.

În continuare, vom prezenta structura respectivei legi.

Cap. I („Dispoziții generale”)

Cap. II („Informare și educare”)

Cap. III („Măsuri privind publicul, gravidele și mamele de sugari sau de copii de vârstă până la 2 ani”)

Cap. IV („Măsuri în cadrul sistemului de sănătate”)

Cap. V („Măsuri vizând personalul din sistemul de sănătate”)

Cap. VI („Măsuri vizând personalul de marketing”)

Cap. VII („Etichetarea”)

Cap. VIII („Implementare și monitorizare”)

Cap. IX („Răspundere, contravenții și sancțiuni”)

Cap. X („Dispoziții finale”)

În continuare, vom prezenta dispoziții ale respectivei legi.

Cap. I prevede faptul că respectiva lege reglementează cadrul legal privind marketingul înlocuitorilor laptelui matern, precum și practicile aferente acestuia.

Respectiva lege se aplică următoarelor produse, denumite în continuare produse vizate:

a) înlocuitorii laptelui matern, destinați alimentației sugarilor și copiilor de vârstă până la 2 ani;

b) orice aliment lichid, semisolid sau solid destinat administrării sugarilor în primele 6 luni de viață sau fortifianți ai laptelui matern;

c) biberoane, tetine, suzete, căni speciale pentru sugari, mameloane artificiale, pompe de muls sau alte ustensile similare;

d) orice alte produse similare.

Respectiva lege are la bază principiile Codului internațional de marketing al înlocuitorilor laptelui matern, adoptat la a 34-a ediție a Adunării Mondiale a Sănătății prin Rezoluția nr. 34.22 din 21 mai 1981.

Obiectivul respectivei legi constă în crearea cadrului juridic necesar asigurării unei nutriții adecvate și sănătoase pentru sugari și copii de vârstă până la 2 ani, prin protecția și promovarea alăptării, în vederea menținerii sau îmbunătățirii stării de sănătate a acestora, prin asigurarea utilizării corecte a înlocuitorilor laptelui matern, atunci când aceștia sunt necesari, prin reglementarea marketingului lor și prin furnizarea de informații consistente, obiective și accesibile, într-o formă adecvată publicului.

Cap. II dispune faptul că Ministerul Sănătății, prin instituțiile aflate în subordinea, sub autoritatea și/sau în coordonarea sa, are responsabilitatea informării publicului în ceea ce privește nutriția sugarilor și a copiilor de vârstă până la 2 ani.

Responsabilitatea vizează planificarea, elaborarea, furnizarea și diseminarea informației, precum și controlul acestor activități.

Materialele informaționale și educaționale referitoare la nutriția sugarilor sau a copiilor de vârstă până la 2 ani, scrise, auditive sau vizuale, trebuie să includă informații clare, amănunțite și corecte, referitoare la:

a) nutriția mamei și pregătirea pentru alăptare, precum și continuarea alăptării;

b) avantajele și superioritatea alăptării;

c) dezavantajele înlocuirii alăptării și eventualele riscuri;

d) efectul negativ asupra alăptării prin utilizarea biberonului în alimentația complementară;

e) dificultatea revenirii asupra deciziei de a nu alăpta;

f) importanța inițierii cât mai precoce a alăptării, importanța alăptării exclusive până la vârsta de 6 luni și importanța continuării alăptării până la vârsta de 2 ani;

g) cazurile în care utilizarea înlocuitorilor laptelui matern este necesară: copiii cărora alăptarea le este contraindicată de medic, mamele care prezintă contraindicația de a alăpta, copiii a căror mamă a decedat și copiii adoptați;

h) implicațiile sociale și financiare ale utilizării înlocuitorilor laptelui matern, în cazurile prevăzute la lit. g), riscurile utilizării neadecvate a alimentelor sau metodelor de alimentație asupra sănătății, precum și, în mod special, riscurile utilizării formulelor ori înlocuitorilor care nu sunt necesari sau adecvați pentru sănătate. Aceste materiale nu trebuie să folosească desene sau texte care să idealizeze utilizarea înlocuitorilor laptelui matern.

Materialele informaționale și educaționale prevăzute la alin. (1) trebuie avizate de Ministerul Sănătății în termen de 30 de zile de la data primirii documentației aferente. În cazul în care Ministerul Sănătății consideră necesară consultarea unor specialiști din alte instituții – institute de cercetare, universități, alte ministere – acest termen poate fi prelungit cu încă 30 de zile, în vederea asigurării elaborării unui aviz corect documentat.

Cap. III stabilește faptul plasarea, reclama și orice altă formă de promovare a produselor vizate către publicul larg sunt interzise.

Este interzis producătorilor sau distribuitorilor să realizeze activități de reclamă sau de plasare a produselor vizate la punctele/structurile de vânzare, precum și orice acțiuni de promovare a produselor vizate la nivelul comerțului cu amănuntul sau alte activități cu privire la oferte speciale, cupoane de reducere, loterii publicitare, vânzări speciale, vânzări legate, premii, cadouri, pachete promoționale, etalări speciale la vânzare, distribuire de mostre sau orice alte practici asemănătoare.

Este interzisă realizarea de activități de reclamă și orice alte acțiuni de promovare a produselor vizate atât de către vânzători direcți, cât și cu ocazia vânzării la distanță a produselor.

Dispozițiile alin. (1) și (2) nu restricționează politicile și practicile de stabilire a prețurilor, care au ca scop vânzări cu preț redus ale produselor vizate.

Prin derogare de la prevederile O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vânzările cu preț redus nu pot fi precedate sau însoțite de publicitate.

Reducerile de preț, precum și orice alte politici ori practici comerciale sau de stabilire a prețurilor nu pot fi folosite de producători sau distribuitori ca mecanism de reclamă sau de promovare a produselor vizate.

Cap. IV dispune faptul că Ministerul Sănătății, prin instituțiile aflate în subordinea, sub autoritatea și/sau în coordonarea sa, toate componentele sistemului de sănătate și autoritățile administrației publice locale au obligația de a adopta măsurile necesare pentru a încuraja, proteja și promova alăptarea, precum și de a promova principiile respectivei legi.

Instituțiile prevăzute la art. 12 sunt obligate să informeze personalul din sistemul de sănătate cu privire la responsabilitățile ce îi revin în contextul aplicării prezentei legi.

De asemena, este interzisă folosirea vreunei componente a sistemului de sănătate, astfel cum este definit la art. 4 lit. r), cu ocazia unor întruniri sau manifestări științifice medicale, sau a vreunei locații ori spații oferite de aceasta, în scopul plasării de produse, reclame sau al oricărui tip de promovare a produselor vizate, cu excepția transmiterii de informații în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1).

Cap. V prevede faptul că personalul din sistemul de sănătate, în special cel a cărui activitate se desfășoară în domeniul nutriției sugarilor și a copiilor de vârstă până la 2 ani, are obligația de a se informa în legătură cu responsabilitățile ce îi revin în contextul aplicării prevederilor prezentei legi.

Informațiile referitoare la unul sau mai multe dintre produsele vizate, furnizate personalului din sistemul de sănătate și farmaciștilor de către producători sau distribuitori, pot fi doar de natură științifică sau practică, pentru fiecare produs în parte, și trebuie să fie clare, amănunțite și corecte, demonstrate și argumentate.

Informațiile furnizate potrivit alin. (1) trebuie să includă aspectele prevăzute la art. 6 alin. (1) și nu trebuie să sugereze sau să inducă ideea că utilizarea produselor vizate este echivalentă sau superioară alăptării ori să descurajeze alăptarea.

Nu vor fi promovate și distribuite produse vizate cu prilejul furnizării informațiilor prevăzute la alin. (1).

De asemenea, este interzisă utilizarea serviciilor prestate de personal remunerat de producători sau distribuitori în scopul promovării produselor vizate către gravide sau mame.

Cap. VI dispune faptul că personalul de marketing nu poate desfășura activități remunerate în cadrul componentelor sistemului de sănătate.

De asemenea, organizarea sau desfășurarea de campanii de informare, precum și orice fel de acțiuni de informare a gravidelor, a mamelor de sugari sau de copii de vârstă până la 2 ani ori a populației, în ceea ce privește nutriția sugarilor sau a copiilor de vârstă până la 2 ani, de către personalul de marketing este permisă numai cu respectarea prevederilor art. 7.

Cap. VII stabilește faptul că etichetele produselor vizate trebuie să conțină toate informațiile stabilite conform prevederilor legale în vigoare.

Ambalajele produselor vizate sau etichetele acestora trebuie să conțină următoarele mențiuni:

a) avertismentul „Foarte important”;

b) mențiunea „Laptele matern este cea mai bună hrană pentru copilul tău”;

c) mențiunea „Se recomandă alăptarea exclusivă cu lapte matern pentru sugarii cu vârstă de până la 6 luni”;

d) o referire la faptul că produsele vizate trebuie utilizate numai la indicația medicului sau prin intermediul asistentului medical și numai după instruirea mamei privind utilizarea lor, în cazul produselor vizate destinate nutriției sugarilor sau a copiilor de vârstă până la 2 ani;

e) instrucțiuni pentru prepararea și utilizarea corespunzătoare a produselor vizate;

f) avertizări cu privire la riscurile pentru sănătate ce decurg din depozitarea, prepararea și utilizarea improprie a produselor vizate;

g) vârsta la care este recomandat produsul, precum și mențiuni care să permită consumatorilor să facă o distincție clară între aceste produse, în cazul produselor vizate destinate nutriției sugarilor sau a copiilor de vârstă până la 2 ani;

h) compoziția produsului.

Cap. VIII prevede faptul că Ministerul Sănătății este organul de specialitate al administrației publice centrale care asigură elaborarea, reglementarea și implementarea strategiilor și politicilor în domeniul nutriției sugarilor și a copiilor de vârstă până la 2 ani, inclusiv din domeniul marketingului înlocuitorilor laptelui matern, precum și al politicilor de protecție și promovare a alăptării.

Monitorizarea aplicării prevederilor prezentei legi se realizează de către Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a respectivei legi, Ministerul Sănătății emite normele de aplicare care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Cap. IX dispune faptul că încălcarea dispozițiilor respectivei legi atrage, după caz, răspunderea penală, contravențională, disciplinară sau civilă.

Nerespectarea prevederilor art. 6 – 11, art. 14 – 22, art. 26 – 31, dacă nu sunt săvârșite astfel încât să constituie infracțiuni conform legii penale, constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei în cazul faptelor săvârșite de persoane fizice;

b) cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei în cazul faptelor săvârșite de persoane juridice.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac după cum urmează:

a) pentru încălcarea prevederilor art. 6, 7, art. 14 – 21, art. 27, de către personalul împuternicit al Ministerului Sănătății;

b) pentru încălcarea prevederilor art. 8 – 11, art. 22, 26, art. 28 – 31, de către personalul împuternicit al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

De asemenea, dispozițiile referitoare la contravenții se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Cap. X („Dispoziții finale”) din Legea nr. 207/2016

Cap. X stabilește faptul că Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri notifică Comisiei Europene reglementările cuprinse în respectiva lege.

Produsele vizate care fac obiectul prezentei legi și care sunt introduse pe piață sau etichetate în conformitate cu prevederile legale în vigoare pot continua să fie comercializate după intrarea în vigoare a prezentei legi, până la epuizarea stocurilor respectivelor produse vizate.

Respectiva lege intră în vigoare la 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 37 alin. (1), care intră în vigoare la 3 zile de la publicare.

Respectiva lege a fost adoptată cu respectarea prevederilor Directivei (UE) 2015/1.535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale.