Refuzul sesizării instanței europene în procedura executării unui mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale. Delimitări între legalitatea mandatului și temeiurile de fond invocate de persoana solicitată

• Legea nr. 129/2019: art. 49
• Legea nr. 302/2004: art. 117
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1)
• NCP: art. 250
• NCP: art. 360
• NCP: art. 367
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin sentința penală nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 505 din 2 iulie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Referitor la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A., susținerea apărării a fost în sensul că se încalcă dreptul la un proces echitabil în eventualitatea predării, în considerarea neconcordanțelor din cuprinsul mandatului european de arestare, arătând că se face trimitere la două fapte de fraudă majoră săvârșită prin folosirea unui sistem informatic și fraudă majoră comisă în calitate de complice și ca parte a unei organizații criminale, contestatorul fiind descris drept liderul organizației, iar ulterior, la încadrarea în drept a faptei, acesta fiind calificat drept complice. De asemenea, s-a arătat că, ulterior, în cuprinsul mandatului european de arestare este menționată fapta de spălare a produselor infracțiunii, facilitarea intrării și șederii ilegale și participarea la un grup infracțional organizat, aspecte cu privire la care, în fața Curții de Apel, s-a susținut că ar putea reprezenta neconcordanțe generate de traducerea eronată a actului, chestiuni ce nu pot fi confirmate în absența altor informații, pe teritoriul Ungariei contestatorului fiindu-i refuzat dreptul de a consulta dosarul.

Înalta Curte apreciază că, pe de o parte, motivele invocate țin de fondul cauzei, de acuzațiile aduse, iar apărările expuse în fața instanței (respectiv, că nu i s-a acordat dreptul de a consulta dosarul) își vor putea găsi rezolvarea doar la instanța emitentă, persoana solicitată având posibilitatea de a contesta temeinicia emiterii mandatului de arestare. Așadar, nu se poate afirma că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiecare stat membru al Uniunii Europene având obligația de a asigura un proces echitabil cu toate componentele sale ce rezultă din art. 6 CEDO, nefiind indicate temeiuri concrete pentru justificarea acestei susțineri.

Pe de altă parte, întrebările pe care persoana solicitată intenționa să le adreseze Curții de Justiție, în esență, nu au legătură cu obiectul cauzei. Astfel, în ceea ce privește existența mai multor mandate interne de arestare fără a fi menționat, în mod clar, dacă motivul predării persoanei solicitate este desfășurarea urmăririi penale sau a judecății ori executarea unei pedepse, se reține că în mandatul european de arestare se menționează că a fost emis de Judecătoria Districtuală din Szeged, Ungaria, Biroul de Investigație, urmare a emiterii unui mandat național de arestare de către Biroul Național de Investigații al Poliției, Departamentul de Terorism și Criminalitate Economică, Unitatea de Investigații Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, în vederea efectuării urmăririi penale.

Totodată, cu privire la neconcordanța acuzației, se reține că în mandatul european de arestare au fost indicate infracțiunile de apartenență la un grup infracțional organizat, spălarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secțiunile 375 și 399, faptele fiind descrise în mod clar cu precizarea încadrărilor juridice în dispozițiile din C. pen. din Ungaria.

Prin urmare, cum s-a reținut anterior, argumentele care stau la baza sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu vizează soluționarea cauzei de față, raportat la obiectul cauzei și că nu reprezintă aspecte de nelegalitate a mandatului european de arestare, nefiind cauze de refuz obligatoriu sau opțional a executării mandatului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

În ceea ce privește fondul cauzei, cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002”.

Mandatul european de arestare asigură garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției și reprezintă instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru administrarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. la data de 14.05.2024 s-a emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Ungaria pentru săvârșirea infracțiunilor de apartenență la un grup infracțional organizat, spălarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secțiunile 375 și 399, în calitate de autor, reținându-se un număr de trei infracțiuni comise în perioada 01.06.2023 – 31.08.2023, în Ungaria.

Înalta Curte, efectuând propriul examen al cererii de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria, constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, care sunt aceleași cu cele din decizia cadru, respectiv mandatul european de arestare a fost

De asemenea, se reține că mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Ungaria pe numele persoanei solicitate în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup infracțional organizat, spălarea produselor infracțiunii și criminalitate informatică și au corespondent în dispozițiile art. 367 și art. 250, art. 360 din C. pen. român și ale art. 49 din Legea nr. 129/2019.

De asemenea, se constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

Apărările persoanei solicitate în sensul că urmărirea penală și judecarea pe teritoriul Ungariei sunt pentru alte fapte decât cele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei, că există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil și a independenței sistemului judiciar întrucât nu i s-a acordat dreptul să studieze dosarul, nu reprezintă motive obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autoritățile judiciare din Ungaria, unde persoana solicitată are posibilitatea să-și facă apărările ce le consideră de cuviință pentru combaterea acuzațiilor care i se aduc.

În concluzie, reținând în baza propriului examen că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile (de la data de 19.06.2024 la 18.07.2024 inclusiv), revocând măsura arestului la domiciliu dată prin încheierea de la data de 09.062024, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

Va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.