Refuzul persoanei solicitate la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare. Respingerea contestației ca fiind nefondată

• Legea nr. 302/2004: art. 104
• Legea nr. 302/2004: art. 106
• Legea nr. 302/2004: art. 110
• Legea nr. 302/2004: art. 114 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 117
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 97
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1

Prin Sentința penală nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare austriece.

S-a menționat că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece se va realiza în 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 736 din 7 noiembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 425^1 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului român A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare austriece, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

Astfel, din analiza conținutului mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, în baza ordonanței de arestare emisă la aceeași dată, aprobată de o instanță judecătorească, rezultă că cetățeanul român A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea a două infracțiuni de furt grav prin efracție comis în mod profesionist; a unei tentative la infracțiunea de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracțiuni de înșelăciune comisă în mod profesionist și a trei tentative la infracțiunea de înșelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac, fapte care au fost descrise în conținutul mandatului și pentru care legea prevede maxim 5 ani închisoare.

Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Mai mult, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum au fost descrise în conținutul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legea penală română, realizând conținutul constitutiv a două infracțiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise la pct. I) subpunctele 1) și 2)]; o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la pct. I) subpunctul 3)]; o infracțiune consumată de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă la pct. II) subpunctul 1)] și trei tentative la infracțiunea de înșelăciune, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la pct. II) subpunctele 2), 3) și 4)]. De altfel, infracțiunea de înșelăciune se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

În același timp, se are în vedere și împrejurarea că, așa cum rezultă din declarația dată la termenul din 27 octombrie 2023, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, că se prevalează de regula specialității și nu și-a contestat identitatea.

În plus, se apreciază că, în mod corect, judecătorul de la fond a reținut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat și întrunește condițiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracțiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripția ori amnistia potrivit legii române.

Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte consideră că nu este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este aplicabil numai în cauzele în care se solicită punerea în executare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, situație ce nu se regăsește în speță, cetățeanul român A. fiind căutat de autoritățile judiciare austriece pentru efectuarea urmăririi penale.

Față de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05 octombrie 2023 de către autoritățile judiciare austriece în Dosarul nr. x, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului de amânare a predării, față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care „în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei”, ceea ce impune necesitatea ca, în respectiva cauză aflată pe rolul organelor judiciare române, să se fi început cel puțin urmărirea penală in personam. Or, așa cum în mod corect a reținut judecătorul de la fond, din relațiile comunicate la dosar de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, rezultă că în cauza înregistrată pe rolul acestei unități de parchet sub nr. x/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană.

Prin urmare, în mod judicios, instanța de fond a respins cererea persoanei solicitate de aplicare a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ținând seama în plus, pe de o parte, de caracterul facultativ al unei asemenea dispoziții, iar, pe de altă parte, printre altele, de natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise în ambele state, de stadiul celor două proceduri, dar și de datele ce caracterizează persoana cetățeanului român urmărit internațional, date în raport cu care a considerat că acesta nu prezintă suficiente garanții că nu s-ar sustrage unei predări ulterioare, concluzie pe care Înalta Curte și-o însușește.

Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.