Drept Penal şi Procesual Penal, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Refuzul executării pedepsei în statul membru emitent în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a persoanei solicitate şi faptul că locuieşte în România. Contestație le executare respinsă ca fiind nefondată

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!
 

Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, raportat la manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a acesteia şi faptul că locuieşte în România, astfel, că s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor nr. 957/2010 – Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, nr. 298/2013 – Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, nr. 55/2014 – Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, nr. 933/2014 – Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, Hotărârea nr. 3174/2017 – Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secţia IV, în reformarea sentinţei 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secţia I, definitivă la data de 05.06.2017, nr. 5382/2011 – Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secţia IV, menţinută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curţii de Apel Torino, secţia II, definitivă la data de 17.11.2020 şi decizia privind executarea pedepsei pentru infracţiuni concurente (enumerate la punctele 1 – 6) şi Ordinul de executare nr. x/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Verificând condiţiile prevăzute de art. 142, art. 162 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestaţiei.

În ceea ce priveşte motivul contestaţiei invocat de către contestatoare, în sensul că a intervenit prescripţia executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Hotărârea nr. 957/2010 – Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, Înalta Curte îl apreciază nefondat, având în vedere că termenul de prescripţie a executării pedepsei a fost întrerupt prin săvârşirea din nou de infracţiuni, astfel cum rezultă din cazierul judiciar ataşat la dosarul de urmărire penală .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 7 din data de 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Sursa informației: www.scj.ro.