Reexaminarea legii de către Parlament. Caracterizare și dezvoltări jurisprudențiale

29 mai 2020
Articol UJ Premium
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 358

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Considerații introductive

Caracterizând funcția legislativă a Parlamentului, am reținut[1], între altele, că aceasta se concretizează în activități parlamentare distincte[2], respectiv: examinarea proiectelor de lege primite de la Guvern; examinarea propunerilor legislative formulate de cetățeni sau de parlamentari; examinarea amendamentelor formulate de Guvern sau de parlamentari; votarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative și a amendamentelor formulate în procesul legislativ; reexaminarea legii ca urmare a solicitării Președintelui României; reexaminarea legii în temeiul deciziei Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unor dispoziții ale acesteia; stabilirea limitelor abilitării Guvernului de a emite ordonanțe; exercitarea controlului asupra legislației delegate, respectiv asupra unor reglementări adoptate în temeiul unor legi de abilitare ori a delegării legislative constituționale. Aceste activități se exercită în condițiile și în limitele normelor constituționale, care configurează competența Parlamentului, în calitatea sa de „organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”[3].

Inteligența artificială în materie penală

Față de redactarea generală a dispozițiilor Legii fundamentale care reglementează aceste activități și varietatea de situații ce pot apărea în practica parlamentară, considerăm că prezintă interes jurisprudența Curții Constituționale în materie prin care au fost interpretate aceste dispoziții în raport cu diverse situații concrete. Dintre instituțiile și activitățile enumerate, vom analiza în prezentul studiu instituția reexaminării legii de către Parlament, în privința căreia există o jurisprudență bogată și nuanțată, care configurează obiectul reexaminării și limitele, respectiv marja de apreciere a Parlamentului în această procedură. Ne vom referi din această perspectivă, în mod distinct, la reexaminarea legii la cererea Președintelui României și reexaminarea legii pentru punerea de acord a dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale cu deciziile Curții Constituționale pronunțate în controlul a priori de constituționalitate al legii înainte de promulgare.

 

II. Reexaminarea legii ca urmare a solicitării Președintelui României

1. Cadrul constituțional și regulamentar

În sistemul constituțional român, promulgarea este actul prin care Președintele constată că procesul legislativ este finalizat, fiind epuizate toate etapele procedurii legislative. Potrivit art. 77 alin. (1) din Constituție, promulgarea se face în cel mult 20 de zile de la primirea legii de către Președinte. În acest termen, Președintele are posibilitatea de a examina legea și de a contribui la procesul legislativ în exercitarea rolului său de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, consacrat de art. 80 alin. (2) din Constituție. Instrumentele prin care Președintele României poate realiza această contribuție sunt sesizarea de neconstituționalitate adresată Curții Constituționale și/sau cererea de reexaminare a legii adresată Parlamentului, sens în care art. 77 alin. (2) din Constituție stabilește că „înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii”.

Procedura soluționării cererii de reexaminare a Președintelui este dezvoltată în Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

Astfel, Regulamentul Senatului[4] stabilește, în art. 151, că „(1) În cazul în care Președintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima dată de către Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului. (2) Reexaminarea legii pe baza cererii Președintelui României se face cu respectarea procedurii legislative.”

De o manieră mai detaliată, Regulamentul Camerei Deputaților[5] stabilește, în art. 137:

termenul în care va avea loc reexaminarea („în cel mult 30 de zile de la primirea cererii”);

ordinea realizării reexaminării („reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaților, dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată, după care se trimite legea adoptată Senatului, care va decide definitiv. În situația în care Camera Deputaților este Cameră decizională, legea adoptată se trimite Președintelui în vederea promulgării”);

soluțiile ce pot fi propuse prin „raportul comisiei, cu privire la solicitările formulate de Președintele României cuprinse în cererea de reexaminare” („a) propunerea de adoptare a legii modificate și completate în întregime sau parțial, în sensul cerut de Președinte în cererea de reexaminare; b) propunerea de adoptare a legii în forma adoptată inițial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare; c) propunerea de respingere a legii”);

procedura în cazul în care „solicitările din cererea de reexaminare sunt acceptate, în parte sau în totalitate” cu referire la activitatea comisiei sesizate în fond („comisia va formula textele corespunzătoare și raportul va cuprinde toate amendamentele admise și respinse depuse de deputați”), dezbaterile în plen („se supun dezbaterii plenului Camerei Deputaților, după regulile procedurii legislative, propunerile Comisiei sesizate în fond de adoptare a legii modificate sau completate în întregime sau parțial, în sensul solicitărilor formulate de Președintele României cuprinse în cererea de reexaminare, sau, după caz, propunerile Comisiei de adoptare a legii în forma adoptată inițial, în cazul respingerii solicitărilor cuprinse în cererea de reexaminare”) și votul asupra legii („în ședința dedicată votului final se votează legea în ansamblul ei. Dacă nicio formă a legii supusă aprobării nu este adoptată de Cameră, legea este respinsă. În situația în care propunerea de respingere a legii nu întrunește numărul de voturi necesar adoptării, se restituie comisiei în vederea reexaminării, avându-se în vedere încadrarea în termenul prevăzut la alin. (1).”);

exigențe din punct de vedere al tehnicii legislative („textele propuse trebuie să aibă legătură cu solicitările din cererea de reexaminare și să asigure corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispozițiilor legii. În cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare, raportul nu va mai cuprinde amendamentele depuse”).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

2. Dezvoltări jurisprudențiale

2.1. Obiectul cererii de reexaminare formulate de Președintele României

Dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție nu disting în privința obiectului sau a conținutului cererii de reexaminare formulate de Președinte. Ca urmare, reexaminarea poate privi legea în ansamblul său ori numai anumite dispoziții ale legii. De asemenea, cererea de reexaminare formulată de Președintele României poate viza atât aspecte de legalitate, constituționalitate, cât și aspecte de oportunitate ale legii. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat că Președintele, în cadrul procedurii de promulgare, are obligația de a analiza conținutul normativ al legii și de a constata dacă au fost respectate prevederile regulamentare, constituționale sau convenționale la care România este parte sau dacă interesul public, realitățile sociale, economice sau politice justifică reglementarea adoptată de Parlament și supusă promulgării.

Prin urmare, analiza Președintelui poate viza, pe de o parte, aspecte de legalitate, deficiențe ale legii legate de procedura de adoptare sau de conținutul său prin raportare la acte normative interne sau internaționale în vigoare, fiind necesară corelarea cu ansamblul reglementărilor interne și armonizarea legislației naționale cu legislația europeană și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [a se vedea și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010] și, pe de altă parte, aspecte de oportunitate care privesc efectele economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc reglementările adoptate, legiuitorul fiind obligat să fundamenteze temeinic soluțiile pe care le cuprinde legea, pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern [a se vedea și art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000][6].

În concluzie, a statuat Curtea, Președintele poate cere reexaminarea o singură dată, pentru orice motiv – de formă/procedură sau de fond/conținut, cu privire la lege în integralitatea sa ori pentru o parte dintre normele sale[7].

2.2. Obiectul și limitele reexaminării legii de către Parlament, ca urmare a cererii Președintelui României

Ca urmare a formulării cererii de reexaminare, legea este retrimisă în Parlament.

Parlamentul este obligat să reia procedura de legiferare și să dezbată în plenul celor două Camere solicitările adresate de Președinte, sens în care sunt, de altfel, normele regulamentare citate, care dezvoltă regulile procedurale aplicabile în această situație.

Dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție nu disting cu privire la limitele reexaminării ca urmare a cererii formulate de Președintele României. Pornind însă de la ideea că în mod inerent reexaminarea presupune limite, întrucât Parlamentul nu se poate comporta în acest cadru ca și când ar fi în procedura obișnuită/comună, Curtea a reținut că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare[8].

Ca urmare, reexaminarea privește:

– textele de lege cuprinse în cererea Președintelui României;

textele care au legătură cu acestea, fiind necesară corelarea tehnico‑legislativă a tuturor dispozițiilor din lege, așadar chiar și unele dispoziții ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare.

Curtea a stabilit astfel că „Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligația să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Președintele României, chiar în absența unei mențiuni exprese în solicitarea acestuia”[9]. Aceasta întrucât „având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătățirea actului normativ, nu se poate admite ca reexaminarea să aibă drept consecință adoptarea unei legi cu contradicții sau necorelări între texte, astfel că, în virtutea regulilor de tehnică legislativă, necesitatea coerenței reglementării impune completarea unor texte din lege care nu au făcut în mod expres obiectul cererii de reexaminare. Această practică este în beneficiul reglementării și nu afectează limitele reexaminării, admiterea unor obiecții din cererea de reexaminare putând antrena modificări cu privire la toate sau doar la unele dintre dispozițiile legii în cauză, ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte”. Așadar, „în aplicarea normei constituționale a art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Președintelui României, precum și cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor și coerența reglementării. În acest context, se impune a fi modificate chiar și unele dispoziții ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. În cadrul acestei proceduri, în situația în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare dintre textele care au făcut obiectul cererii Președintelui României și celelalte dispoziții ale legii. Pentru aceleași rațiuni, dacă cererea de reexaminare vizează doar aspecte punctuale sau dispoziții concrete din lege, iar, în economia actului normativ, acestea se dovedesc a fi esențiale, întrucât constituie fundamentul reglementării, lipsa lor afectând însăși filosofia actului normativ, apare cu evidență faptul că înlăturarea, eliminarea lor va prejudicia întregul act și va conduce la respingerea legii în ansamblul său”[10].

În ceea ce privește corelarea menționată, aceasta se poate realiza numai în cadrul aceluiași act normativ, și nu prin raportare la alte reglementări în vigoare. Curtea a statuat în acest sens că „Președintele României nu putea sesiza aspecte legate de conținutul legii prin raportare la alte acte normative în vigoare în vederea corelării cu ansamblul reglementării, având în vedere faptul că (…) au intrat în fondul activ al legislației ulterior formulării solicitării de către Președintele României și anterior finalizării procedurii de reexaminare. În ceea ce privește posibilitatea Parlamentului ca în procedura legislativă de reexaminare să procedeze la corelarea unor dispoziții legale, coordonatele trasate în jurisprudența Curții statuează cu privire la acest procedeu în cadrul aceluiași act normativ, și nu prin raportare la alte reglementări în vigoare[11]. De asemenea, Curtea a reținut că „procedura legislativă de reexaminare a unei legi este o procedură specială prin care se redeschide procedura parlamentară numai pentru criticile formulate de Președintele României; (…) Mai mult, potrivit Legii nr. 24/2000, în procesul de legiferare trebuie să se evite paralelismele legislative, fiind interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative [art. 16 alin. (1)], iar în cazul existenței acestora se va proceda fie la abrogare, fie la concentrarea materiei în reglementări unice [art. 16 alin. (2)]. Așadar, proiectul de act normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației prin corelarea cu actele normative cu care se află în conexiune (art. 13)”[12]. Astfel fiind, „pretinsa corelare a dispozițiilor legii adoptate cu acte normative intrate în vigoare ulterior formulării cererii de reexaminare de către Președintele României nu poate fi reținută ca fiind de natură să justifice depășirea limitelor acestei cereri”[13].

Sub aspect procedural, Curtea a reținut că dispozițiile art. 77 alin. (3) din Constituție fac mențiune expresă despre „legea adoptată după reexaminare”. În acest context, Curtea a constatat că aceste norme constituționale impun supunerea la votul final în plenul fiecărei Camere a legii, astfel că Parlamentul, în cadrul procedurii de reexaminare, trebuie să își exprime votul asupra actului normativ reexaminat, iar nu asupra cererii de reexaminare sau asupra rapoartelor comisiilor parlamentare întocmite potrivit dispozițiilor regulamentelor celor două Camere[14].

2.3. Soluția ce poate fi adoptată de Parlament ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Președintele României

Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a țării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Președintelui României, poate adopta orice fel de soluție pe care o va considera necesară. Astfel, în urma reexaminării legii, Parlamentul poate admite în întregime sau parțial solicitarea, modificând în totalitate sau o parte din textele de lege cuprinse în cererea de reexaminare, precum și dispozițiile legii care se impun a fi recorelate sau poate respinge cererea de reexaminare[15].


* Prezentul articol a fost publicat în Buletinul de informare legislativă nr. 4/2019.

[1] Pe larg, M. Safta, Drept constituțional și instituții politice, Ed. a 2-a revizuită, București, Ed. Hamangiu, 2017, p. 156.

[2] I. Vida, Legistică formală. Introducere în tehnica și procedura legislativă, București, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 33.

[3] Art. 61 din Constituție.

[4] Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 23 noiembrie 2018.

[5] Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2016.

[6] A se vedea Decizia nr. 30/2016, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, par. 10.

[7] Ibidem, par. 11; desigur că nu poate fi imaginată o solicitare contra Constituției, cum ar fi, de exemplu, o cerere de reexaminare prin care să se tindă la abandonarea unei legi inițiate pentru punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor din legi și ordonanțe în vigoare constatate ca fiind neconstituționale prin decizii pronunțate de Curtea Constituțională în control a posteriori; o astfel de cerere ar încălca prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție – a se vedea, sub acest aspect, distincțiile realizate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 466/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 25 octombrie 2019, cu privire la soluțiile ce pot fi adoptate de legiuitor în procedura de reexaminare întemeiată pe art. 77 alin. (2) și art. 147 alin. (2) din Constituție.

[8] A se vedea Decizia nr. 355/2007, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, Decizia nr. 1/2015, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2015 sau Decizia nr. 30/2016, precitată, par. 12.

[9] Decizia nr. 991/2008, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008.

[10] Decizia nr. 30/2016, precitată, par. 13.

[11] A se vedea Decizia nr. 355/2018, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 26 iulie 2018, par. 60 și 61.

[12] Ibidem, par. 63 și 64.

[13] A se vedea Decizia nr. 75/2019, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2019.

[14] Decizia nr. 1.596/2011, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 1.597/2011, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 1.598/2011, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, invocate în Decizia nr. 30/2016, precitată, par. 15.

[15] A se vedea Decizia nr. 991/2008, precitată, sau Decizia nr. 81/2013, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013.

Reexaminarea legii de către Parlament. Caracterizare și dezvoltări jurisprudențiale was last modified: iunie 10th, 2020 by Marieta Safta
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Marieta Safta

Marieta Safta

Este prim magistrat-asistent la Curtea Constituțională a României și conferențiar universitar doctor la Universitatea Titu Maiorescu din București.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter