Redobândirea sau acordarea cetățeniei române. Termen rezonabil. Recurs (Legea nr. 21/1991; CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 3680/2010

Legea nr. 21/1991: art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e), art. 10, art. 10¹, art. 11, art. 12 alin. (2), art. 18; CEDO: art. 6; Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3), CPC: art. 312 alin. (1)

Potrivit art. 10¹ din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)”.

Art. 12 alin. (2) stipulează că: „În cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau de acordare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10¹, acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția cetățenie”.

De asemenea, potrivit art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „Începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10¹ din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie”.

Prin urmare, potrivit acestor reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligență a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10¹ din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

În speță, reclamantul a formulat cerere de dobândire a cetățeniei române în calitate de descendent al unui fost cetățean român, în temeiul art. 10¹ din Legea cetățeniei române, cerere înregistrată sub nr. 21567RD/2009.

În luna august 2009 reclamantul s-a adresat Direcției cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești cu cerere prin care a solicitat urgentarea soluționării cererii sale.

În conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, Președintele Comisiei pentru cetățenie a stabilit termen pentru soluționarea cererii reclamantului la data de 15 februarie 2010.

După analizarea cererii, Comisia urmează să întocmească raportul prevăzut de lege în care va menționa dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea cetățeniei române, raport ce va fi înaintat ministrului justiției și libertăților cetățenești pentru a dispune în conformitate cu art. 18 și art. 11 din Legea nr. 21/1991.

Prin urmare, cererea reclamantului va fi înaintată Comisiei spre examinare în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare urmând a fi examinată la termenul stabilit, respectând dispozițiile legale în materie.

Totodată, doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.

Astfel, în materie « civilă », dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.

În cauza de față, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri (mai 2009) și data înregistrării acțiunii (23 octombrie 2009) nu poate reprezenta o încălcare a garanției instituită de art. 6 din CEDO privind soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi modificată, în sensul că va fi respinsă acțiunea intimatului-reclamant, ca nefondată.

Sursa informației: www.scj.ro.