Recursul în casaţie. Verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile (NCP, NCPP)

29 dec. 2020
Vizualizari: 491
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 322/RC/2020

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 396 alin. (10), art. 433, art. 438 pct. 12, art. 447, art. 448 alin. (1) pct. 1; NCP: art. 39 alin. (1) lit. b), art. 196 alin. (2) și (3), art. 338 alin. (1)

Prioritar analizei motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesară expunerea unor considerații teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu – zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale – inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal – și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale – încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. invocat de către recurentul inculpat în susținerea recursului în casație.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul, prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidența a fost stabilită cu titlu definitv de către instanța de apel.

Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse întru-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, instanța de recurs în casație a constatat că recurentul inculpat a formulat critici ce se cirscumscriu cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acestea vizând cuantumul pedepsei aplicate, criticând și modalitatea de executare a pedepsei având în vedere că instanța de apel a înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin decizia recurată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. art. 196 alin. (2) și (3) C. pen. și la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare.

Potrivit art. 196 alin. (3) C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, și, având în vedere reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca urmare a aplicării procedurii simplificate (limitele reduse fiind de la 4 luni la 2 ani), Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (3) C. pen. este în limitele legale.

În ceea ce privește infracțiunea de părăsirea locului accidentului, art. 338 alin. (1) C. pen. sancționează această infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Or, având în vedere reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca urmare a aplicării procedurii simplificate (limitele de pedeapsa reduse fiind între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare), Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen. este în limitele prevăzute de lege.

De asemenea, Înalta Curte constată că și pedeapsa rezultantă stabilită este legală întrucât prin aplicarea dispozițiilor de la concursul de infracțiuni, respectiv art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite) rezultă o pedeapsă de 2 ani și 7 luni închisoare (s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare, pe care o sporește cu 4 luni închisoare – 1/3 din 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 7 luni închisoare).

Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat este în limitele prevăzute de lege.

În ceea ce privește dispoziția instanței de apel privind înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, instanța de recurs arată că aceasta privește individualizarea pedepsei și nu poate fi analizată în prezentul cadru procesual întrucât numai instanța de fond, respectiv instanța de apel au prerogative în acest sens.

În consecință, întrucât aspectele invocate de recurent referitoare la înlăturarea dispoziției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei exced cazului de casare invocat în cauză, instanța reamintește faptul că aceste aspecte privesc fondul cauzei, iar instanța de recurs nu poate face o nouă reindividulaizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul prin motivele de recurs în casație.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din același cod, va respinge, ca nefondat recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1061/A din data de 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, urmând a rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Recursul în casație. Verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile (NCP, NCPP) was last modified: decembrie 28th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.