Recurs respins ca nefondat. Sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie (NCPC, L. nr. 188/1999, L. nr. 273/2006, L. nr. 350/2005)

6 iun. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 262

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 114/RC/2018

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (2) și (6), art. 438 alin. (1) pct. 7; L. nr. 188/1999: art. 43 și 45; L. nr. 273/2006: art. 22 alin. (3) și ale art. 23 alin. (1) și (2); L. nr. 350/2005: art. 5, art. 7 alin. (1) și (2)

Biblioteca Universul Juridic Sintact

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale – inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal – și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale – încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) – caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac – se constată că acesta nu este incident în cauză.

Prin motivele de recurs formulate, se realizează o analiză a probelor, recurentul inculpat susținând că a fost condamnat pentru două fapte care nu erau prevăzute de legea penală la momentul când se reține că ar fi fost comise, și anume infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (constând în aceea că a falsificat prin certificare pentru conformitate cu originalul și prin semnare de întocmire două tabele realizate în fals de B. cu numele unor persoane ce ar fi fost premiate cu diferite sume de bani la proiectul intitulat „D.”, deși persoanele respective nu fuseseră cooptate în desfășurarea acestui proiect și nici nu au fost plătite), faptă care nu era incriminată la momentul pretinsei săvârșiri, respectiv în anul 2013, neîntrunind astfel elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare și infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C. în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv l-a ajutat pe acesta să aprobe finanțarea și decontarea în mod ilegal prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu a realizării proiectului „D.” după ce evenimentul respectiv avusese deja loc, punându-i acestuia la dispoziție mai multe documente, cum ar fi o cerere de finanțare antedatată și două tabele cu persoane, încălcându-se astfel prevederile art. 43 și 45 din Legea nr. 188/1999, ale art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2007, respectiv ale art. 22 alin. (3) și ale art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 273/2006, ale art. 5, art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 350/2005), cu privire la care a susținut, de asemenea, că nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de lege, recurentul tinzând practic către o soluție de achitare, fundamentată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casație promovat în cauză acesta urmărind, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanța de apel, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat de către instanța de apel îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 646/A din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Recurs respins ca nefondat. Sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție (NCPC, L. nr. 188/1999, L. nr. 273/2006, L. nr. 350/2005) was last modified: mai 30th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter