Recurs. În materia daunelor morale, în lipsa unor criterii obiective la nivel legislativ, instanța nu-și putea întemeia soluția decât pe considerentele deciziilor Curții Europene (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 10/2017

NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b), art. 488, art. 489, art. 496 alin. (1)

Dispozițiile art. 489 C. proc. civ. stabilesc că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, potrivit voinței legiuitorului, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art. 488 C. proc. civ. reglementând în mod strict și limitativ motivele de recurs ce pot fi invocate de partea interesată.

Curtea va constata că, în parte, criticile invocate de recurenta reclamantă reprezintă critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Recurenta consideră că, în privința stabilirii cuantumului daunelor morale, hotărârea instanței de apel nu este motivată și încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel București s-a limitat să cuantifice daunele morale folosind drept criteriu doar „valoarea despăgubirilor nepatrimoniale acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în situații similare”, deși era obligată să analizeze dacă fiecare dintre principiile Curții Europene a Drepturilor Omului se aplică sau nu cauzei, dar și să analizeze gravitatea consecințelor faptei pârâtei în raport cu traumele psihice ale reclamantei, în temeiul probatoriului administrat.

S-a susținut că, în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de apel trebuia să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Prin urmare, se va constata că aceste critici se întemeiază în parte în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., invocat, de altfel, în finalul motivelor de recurs și se va respinge excepția nulității recursului, invocată de pârâta intimată.

Examinând recursul din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica recurentei în sensul că hotărârea instanței de apel nu este motivată în ceea ce privește cuantificarea daunelor morale vizează, în realitate, folosirea drept criteriu de stabilire a valorii despăgubirilor a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în situații similare, fără a se raporta principiile Curții Europene a Drepturilor Omului la particularitățile speței.

Această critică este nefondată, având în vedere că instanța de apel, examinând apelul reclamantei, și-a motivat hotărârea în fapt și în drept reținând că suma acordată de prima instanță de 20.000 lei, constituie, sub aspectul cuantumului său, o satisfacție suficientă și echitabilă, având în vedere consecințele negative suferite de reclamantă în plan psihic, importanța valorilor morale lezate, onoare și demnitate, măsura în care au fost vătămate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.

Instanța de apel a raportat aceste aspecte particulare ale speței la practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, motivând exhaustiv decizia pronunțată cu referire la decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ce oferă criterii de estimare a unor astfel de despăgubirii și pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.

Curtea va constata că, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii, cristalizate și în practica instanței supreme, sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Ca atare, în materia daunelor morale, în lipsa unor criterii obiective la nivel legislativ, instanța nu-și putea întemeia soluția decât pe considerentele deciziilor Curții Europene, care fac parte din legislația internă odată cu ratificarea Convenției și care oferă criterii de estimare a despăgubirilor morale, ținând seama de gravitatea faptei ilicite, natura valorii nepatrimoniale lezate, dar și necesitatea ca aceste daune să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu prejudiciul moral efectiv cauzat.

Deși recurenta a invocat împrejurarea că în niciuna dintre cauzele Curții Europeană a Drepturilor Omului avute în vedere de instanța de apel fapta ilicită nu era săvârșită de un angajator abuziv împotriva unui salariat al său, nu a fost în măsură să invoce o altă cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului similară, care să fi putut fi avută în vedere la cuantificarea daunelor morale.

Prin urmare nu se poate primi critica potrivit căreia hotărârea instanței de apel ar fi nemotivată sub aspectul stabilirii cuantumului daunelor morale, fiind încălcate astfel principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Celelalte critici formulate de reclamanta recurentă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate aduse deciziei recurate, în condițiile în care se invocă neanalizarea împrejurărilor cauzei, a faptei ilicite săvârșite de intimată și a gravității acestuia, respectiv neanalizarea unor probe administrate – Minuta întâlnirii de lucru din 13 august 2013.

Aceste critici nu pot fi analizate întrucât nu se circumscriu niciunuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta solicitând doar majorarea cuantumului daunelor morale, fără a invoca vreun aspect de nelegalitate, solicitare inadmisibilă în recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul reclamantei este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

Sursa informației: www.scj.ro.